Refugiati, turism si alte pericole
Refugiati, turism si alte pericole
Povești din Țara Leprechaunilor
Refugiatii sunt mai presus decat turismul
Valul de refugiati ucrainieni a spulberat toate visele operatorilor din turism din Irlanda de a reveni la o viata normala. Viata din aia cu americani grasi care isi fac pelerinajul anual in orasele din vestul Irlandei, lasa bacsisuri consistente si pleaca repede, ca au terminat banii.
Hotelurile si pensiunile din vest sunt pline-ochi de refugiati ucrainieni, guvernul irlandez a adus mai multi decat tari de zece ori mai mari (Franta de exemplu) fara sa fie pregatit in vreun fel pentru asta. Nu exista locuinte disponibile pentru noii-veniti, nu exista niciun plan pentru a le construi iar daca refugiatii africani mai sunt bagati uneori prin sali de sport pe paturi pliante, ca nu fac nazuri, cu ucrainienii nu te incurci, ei au un anumit standard, au alternative, sunt bineveniti in orice tara UE asa ca hotelurile si pensiunile sunt singura solutie acceptabila.
Dupa doi ani de lockdown hotelierii irlandezi sperau ca viata revine la normal. Revine, dar la un alt fel de normal decat visau ei. Turismul e amintire. Autoritatile si presa le spun operatorilor din turism ca “viata are prioritate fata de turism”. Mai precis viata refugiatilor ucrainieni, calitatea vietii lor. Viata irlandezilor nu conteaza asa de mult. Business-urile lor nici atat. Poate doar pentru fisc. Nici a muncitorilor implicati in organizarea centrelor de primire, care devin uneori tinta exasperarii localnicilor.
Sa mai stea si turistii americani pe la ei pe acasa, ca Irlanda e ocupata cu ucrainienii.
Violul pandeste dupa colt. Sub forma est-europeanului.
Nu doar ucrainienii sunt prezenti in atentia publicului irlandez ci si moldovenii. Domnul Vadim, un conational de-al nostru cu pasapoarte de pe ambele parti ale romanitatii ne readuce aminte de relativitatile unei simple plimbari in parc, cand violul te pandeste dupa colt.
Sigur, est-europeanul nu e vreo Vaca Sfanta a migratiei, nu a venit cu pluta pe Mediterana, nu fuge din calea urgiei ruse, deci putem sa il descriem fara retineri ideologice. E foarte potrivit pentru a mai ventila putin spaimele publicului irlandez legate de noii-veniti. Si e si barbat alb, sexul si culoarea acceptate international pentru raufacatorii de toate calibrele.
Twitter tolereaza activitati periculoase
Ultima ingrijorare de astazi este legata de politica Twitter de a tolera conturi care vand droguri. Sigur, in conditiile in care in fiecare colt de strada din Irlanda exista doi-trei ofertanti de droguri grija fara de politica Twitter ar putea parea ipocrita. Probabil ca asa si este. Ipocrita si politicianista, scuzati pleonasmul.
E mai usor sa te iei de o platforma social media (mai ales una care da semne ca nu mai cenzureaza vocile care nu iti plac) decat sa iti faci curatenie in propria ograda. Sa strangi acele de siringa de pe jos din parcuri de exemplu. Ceva ma face sa cred ca iritarea fata de Twitter e usor in alta parte decat in legatura cu drogurile. Dar despre droguri putem sa ne plangem, ca aici ne intelege toata lumea.
Cam atat pentru astazi. Va las, ma duc sa arunc o privire in parc, sa vad ce pericole est-europene mai pandesc pe acolo.