S-ar parea ca Donald Trump tocmai si-a luat cea mai mare teapa din istoria sa personala. Si e un tip destul de trecut prin viata, cu multe cacealmalele la activ, dar na, si cacealmistii ajung la menopauza.
Ca un om de afaceri cu experienta Trump stie ca adeseori pariurile riscante aduc castiguri serioase. Cu cat mai riscant pariul, cu atat mai serios castigul.
Aflat intr-un moment in care se pare ca multi dintre actorii geopolitici, Rusia, China se uita mai degraba prin apropierea gospodariei proprii (Taiwan, Ucraina) decat in departare, Trump s-a gandit ca ar fi un bun moment sa procedeze la fel. E un moment foarte potrivit - geopolitic vorbind - sa incerce sa rezolve dezordinea din Venezuela. Pana nu le vin chinezilor sau rusilor idei sa deschida vreo pravalie acolo.
Problema lui Trump este ca Venezuela este condusa cu delicatete si intelepciune de Nicolas Maduro, un lider care pe langa simpatia votantilor (daca e sa il credem il iubeste mult poporul) se bucura si de simpatia Rusiei, Chinei, Iranului si in acelasi timp si de simpatia principalelor trei carteluri de droguri, Tren de Aragua, Cartelul Sorilor si Sinaloa. Deci un tip simpatizat din toate partile. De propria populatie, de o parte serioasa din batranii Bricsului si de carteluri.
Pentru Trump rezolvarea "problemei" Venezuela, adica disparitia anti-americanului, socialistului Maduro ar fi un castig personal pe mai multe planuri.
Sunt vremuri tulburi, criza economica bate la usa, mama tuturor crizelor economice, aia din '30 a fost pistol cu apa. Iar Trump ca batran om de afaceri stie asta foarte bine. America a inceput sa isi puna serios ordine in finante (semn de intelepciune, vrea sa nu fie prinsa de criza cu chilotii in vine), a inchis conducta de pierderi USAID, a bagat tarife tuturor tarilor, de la dusmani la prieteni pana la slugi, a obtinut promisiuni scrise de la Ursula si camarila ca va vinde gaz si armament in Europa etc.
Venezuela s-ar inscrie excelent in aceasta punere in ordine a finantelor Unchiului Sam. Mai presus de castigul de imagine, de nevoia de a-si restabili cat de cat imaginea de bully planetar (de la distrugerea Irakului practic Unchiul Sam n-a mai dat serios cu capul de faianta nicio alta natiune), o Venezuela fara Maduro adusa in patul Unchiului Sam ar insemna bani seriosi.
O parte din petrolul Venezuelei pe care l-ar putea vinde Unchiul Sam ar insemna mai multi bani in visteria Americii, mai putini bani in cea a Rusiei (sau a Iranului), ca daca lumea cumpara mai mult din US va cumpara mai putin din Rusia, ca nevoile de consum raman tot cam aceleasi.
O Venezuela sub bocancul erect al Unchiului Sam ar insemna mai putine riscuri ca in apropierea Americii sa se deschida nedorite pravalii chinezesti etc.
Ca toate aceste lucruri bune sa se intample trebuie mai intai ca Maduro sa dispara. Iar ca Maduro sa dispara ar trebui mai intai sa fie gasit, ca e un tip discret cu viata lui personala, ca multi alti dictatori, si nu e vazut des pe strada.
Geopolitica e lenta iar timpul nu e de partea lui Trump. Are aproape 80 de ani, Nicolas Maduro e insa un tinerel de 62, are toata viata inainte. Trump nu prea. Asa ca a incercat sa grabeasca rezolvarea problemei si a pus la bataie 50 de milioane recompensa pentru cine ofera informatii despre unde poate fi gasit Maduro. Platim, il gasim, il rezolvam crestineste cu popa, crestem incasarile la buget, simplu, nu?
America are o lunga traditie a recompenselor, incepand cu Vestul Salbatic, unde se formase un intreg ecosistem care intretinea ideea de justitie. Justitia costa, tati, nu se rezolva asa, din pix, Kovesi-style. Daca vrei sa scoti niste piese grele de pe tabla de joc trebuie sa platesti, nu e suficient sa inventezi povesti cu termopane, ca nu sunt toti prosti ca Adrian Nastase-Burberry.
Trump a bagat mana in buzunar si a marit recompensa de pe capul lui Maduro de la 25 la 50 de milioane. Si Biden a facut la fel la vremea lui, a luat-o pe cea pusa de Obama de doar 15 milioane (ce om mic!) si a facut-o 25. Daca o tot dubleaza astia in 2-3 mandate o sa ajunga recompensa pe capul lui Maduro mai mare decat averea pe care o are.
Defectul lui Trump (unul dintre ele, ca are mai multe) este insa ca isi subestimeaza grav adversarii. La auzul recompensei Maduro nu s-a asezat in pozitie fetala sa isi planga de mila si de frica ci a pus la randul lui o recompensa. Tot de 50 de milioane de dolari. Insa nu pe capul lui Trump, ar fi fost prea banal si nu ar fi impresionat pe nimeni. Ar fi fost doar un joc de "ba pe-a ma-tii", varianta internationala.
Maduro e mai bun de atat. Mult mai bun. De ce lovitura lui Maduro este una de geniu?
