Prima zi din an

Din orice punct de vedere alegerea Anului Nou la începutul lui ianuarie nu are nicio noimă.

1. Cum a început

1 ianuarie nu a fost întotdeauna prima zi din an. Vechii romani sărbătoreau Anul Nou prin martie. Și avea tot sensul pentru ei, pentru că renașterea naturii, revenirea la viață după iarna grea este prin martie. Plus alte câteva chestii importante pentru romani: reîncepea comerțul pentru că drumurile erau din nou practicabile, reîncepeau campaniile militare (și romanii își iubeau campaniile militare la fel ca si Ursula din zilele noastre).

Chiar si numele lunilor anului spun povestea anului nou care începea în martie. Septembrie este “a șaptea lună”. A șaptea după martie, desigur.

Octombrie, novembrie, decembrie.

În 153 înainte de Hristos, în timpul Republicii, Roma a schimbat regulile când consulii noi își luau în primire posturile: înainte de 15 martie dar după 1 ianuarie.

Schimbarea a fost necesară pentru că Roma avea nevoie urgentă de consuli băgați deja în pâine. Consulii reprezentând pentru romani autoritatea civilă si militară supremă.

Oricât ar părea de ridicol motivul “promovării” lunii ianuarie ca primă lună a anului a fost unul pur birocratic, pentru a avea niste functionari publici “pe teren” înainte de începerea campaniilor militare de primăvară. Niciun alt motiv cultural sau religios serios.

Din orice punct de vedere Anul Nou la începutul lui ianuarie nu are nicio noimă. Nici culturală, nici astronomică, nici psihologică. Niciun solstițiu, niciun echinox, nada. E mijlocul iernii și atât.

2. Cum a continuat

La vreo sută de ani dupa faza cu consulii numiti cu două luni mai devreme, în anul 46 Iuliu Cezar reformează calendarul si standardizează 1 ianuare ca prima zi a anului nou. De acuma nu mai era artificiu birocratic, doar un hack inteligent făcut de CCR-ul vremurilor de atunci, ci devenise lege. Iar nostalgicii Romei antice cu “turul doi înapoi” (aveau și romanii georgeștii lor) s-au resemnat. Ca și urmașii lor peste două mii de ani, românii. L-au dat înapoi de i-a julit.

Dar primii creștini care au apărut dupa vreo 50 de ani de la reforma calendarului făcută de Cezar nu se simteau prea confortabil cu ianuarie ca prima luna anului. Ianuarie era sarbatoarea tradițională a zeului roman Ianus (ianuarie = luna lui Ianus) așa că au experimentat în timp fie un an bazat pe Paște (care se suprapunea confortabil pe vechiul An Nou din martie), fie pe Crăciun.

Haosul a continuat până în Evul Mediu, când ratiunea si spiritul practic a învins iar 1 ianuarie devenise începutul de facto al anului și pentru biserică. Iar când calendarul gregorian a reformat vechiul calendar al lui Cezar, s-a decis și păstrarea lui 1 ianuarie ca prima zi a anului.

3. Ce a rămas?

Anul Nou evident, nu începe pentru toată lumea în acelasi timp. Pentru că există fusuri orare și ideologie.

În timp ce unii încă se mai gândesc la rezolutiile de Anul Nou, ăia din Kiribati deja încep să le regrete pe ale lor. Anul Nou nu este un moment precis ci doar o mișcare globală lenta de decizii proaste.

Și nici asta nu e universală.

• Israelul nu ignoră doar legislatia internatională în ghettourile din Gaza si Cisiordania, ci si Anul Nou gregorian. Anul lor nou se întâmplă undeva toamna devreme. Iar legislația internațională nu se întâmplă în Israel niciodată.

• China sărbătoreste Anul Nou undeva in ianuarie-februarie, în functie de toanele ciclurilor lunare și ale Partidului unic. 中国共产党万岁

• Anul Nou islamic e alunecos ca si vesta cu trotil , se muta în fiecare an cu 11 zile mai devreme.

• Coreea de Nord si-a încercat la un moment dat mâna cu 15 aprilie, ziua lui Kim, ca An Nou pentru tot poporul. Dar n-a insistat prea tare, 15 aprilie a rămas în final o sărbătoare importantă, iar Anul Nou pe 1 ianuarie.

• Etiopia sărbătoreste anul nou pe 11/12 septembrie. Și calendarul lor e cu 7-8 ani in urmă. Și are 13 luni. Pentru că…de ce nu?

• Vecinul meu moldovean Grișa sărbătorește Crăciunul abia peste vreo câteva zile. El trăiește si moare după alt calendar, dă-l în mă-sa pe celălalt Grigore Gregorianul.

Anul Nou a rămas în final o simplă conventie foarte relaxata. Pe care o respectă și Israel, China sau Etiopia din motive pur practice, ca să se coordoneze cu ciudatii din restul lumii, aia cu 1 ianuarie.

Dar altfel nu e vreo smecherie cu ziua în care niste niste birocrati corupti de acum doua mii de ani au decis ca ar trebui sa fie prima zi din an, nu e cu nimic mai specială.

4. Ce face cu noi?

Primii născuti în 1 ianuarie primesc cadouri. Scutece, fonduri, poze pe Instagram. Unii au followeri de cand se nasc. Sunt printre puținii câștigători ai zilei de 1 ianuarie.

1 ianuarie e apoi o zi mai specială pentru faptul că mor mai mulți oameni decât într-o zi obisnuita. Se sinucid mai multi, că li se pare că trăiesc prost si degeaba, mor mai multi in accidente auto, mănâncă prea mult, beau prea mult. Dar nu e vina zilei, ziua nu are nimic ciudat, noi suntem ciudatii care mai întâi convenim că o zi oarecare e speciala iar apoi comitem în ziua respectivă tot felul de excese: alimentare, bahice, emotionale. Îi abuzăm pe altii si ne abuzăm și pe noi înșine.

Investim prima zi a anului cu puteri magice, ca și cum ar fi o zi magică, care poate să ne invingă lenea, lăcomia, prostia și să ne fereascăa de noi înșine. Spoiler alert: nu, nu este. E o zi ca oricare alta.

Dar din fericire 1 ianuarie e o singură dată și trece repede. La mine a și trecut deja, că la noi la țară în Irlanda se întunecă repede.

Mai așteptăm apoi cu multă nerabdare si 19 ianuarie, cea mai demotivațională zi a anului, cea în care mor toate rezoluțiile și apoi gata, anul intră în normal. Cu doomscrolling, cu taxe si impozite, cu meme cu pisici.