Acum multi ani am avut un prieten pakistanez pe care il chema Gul. Eram fiecare dintre noi intr-o etapa din viata cand aveam mai mult timp liber decat aveam nevoie. Prietenia noastra s-a bazat in special pe curiozitate. Eu de abia stiam unde se afla Pakistanul pe harta iar Gul nici macar asta legat de Romania. Stia vag ca e undeva in est. Intr-un est nebulos, incert, unde toti oamenii arata la fel.
In 2006 ne-am intalnit intr-un orasel in care nu se intampla niciodata nimic (stii de care, ai scris despre el), la marginea Marilor Lacuri americane, întru work, travel si experiente interculturale, cativa:
- doi români;
- un mongolez, care arăta exact ca un minion al lui Genghis Han, si-si atarna chilotii la uscat pe veranda din fața casei;
- un kazahstanez, comunist fanatic, care se plangea intruna ca americanii il persecuta;
- un francez, care venise sa lucreze ca salvamar, desi el nu stia sa inoate (ulterior a fost dat afara si nu intelegea de ce);
- un canadian din partea franceza, de treaba;
- doua rusoaice, carora toti albii voiam sa le-o tragem, dar ele si-o trageau cu Barry, care era din Rep. Dominicana, era negru, si era seful nostru, al tuturor;
- o bulgaroiaca si un bulgar care si-o trageau intre ei non-stop, astfel incat s-au plictisit repede de noi;
- un baietas negru din Barbados, care ne dadea clasa la fotbal.
La vremea lor le-am scris. Trimiteam regulat in țară cronici de "dincolo". Dar s-au pierdut.
.
Unul dintre primele lucruri pe care le-as schimba daca as avea vreodata posibilitatea sa start over, ar fi sa nu mai arunc niciodata nimic din ce-am scris.
Sunt povestile si experientele tale, nu ti le-a luat nimeni. La vremea lor le-ai scris asa cum erau atunci. Intre timp ti-ai mai prelucrat experientele si acum sunt un pic diferite. Si poti sa scrii despre aceasta noua perspectiva de acum, de la distanta. Do it!
Salut !
Îmi plac cuvintele din articolele dvs.
Multumesc
Tripe soup 😂
Haters gonna hate 😁
Actually, nici eu nu inteleg conceptul de ciorba de burta! :)))
Eu îl înțeleg in burta 😁
In 2006 ne-am intalnit intr-un orasel in care nu se intampla niciodata nimic (stii de care, ai scris despre el), la marginea Marilor Lacuri americane, întru work, travel si experiente interculturale, cativa:
- doi români;
- un mongolez, care arăta exact ca un minion al lui Genghis Han, si-si atarna chilotii la uscat pe veranda din fața casei;
- un kazahstanez, comunist fanatic, care se plangea intruna ca americanii il persecuta;
- un francez, care venise sa lucreze ca salvamar, desi el nu stia sa inoate (ulterior a fost dat afara si nu intelegea de ce);
- un canadian din partea franceza, de treaba;
- doua rusoaice, carora toti albii voiam sa le-o tragem, dar ele si-o trageau cu Barry, care era din Rep. Dominicana, era negru, si era seful nostru, al tuturor;
- o bulgaroiaca si un bulgar care si-o trageau intre ei non-stop, astfel incat s-au plictisit repede de noi;
- un baietas negru din Barbados, care ne dadea clasa la fotbal.
.
Mama draga, ce povesti!...
Ar trebui sa le scrii, serios.
La vremea lor le-am scris. Trimiteam regulat in țară cronici de "dincolo". Dar s-au pierdut.
.
Unul dintre primele lucruri pe care le-as schimba daca as avea vreodata posibilitatea sa start over, ar fi sa nu mai arunc niciodata nimic din ce-am scris.
Sunt povestile si experientele tale, nu ti le-a luat nimeni. La vremea lor le-ai scris asa cum erau atunci. Intre timp ti-ai mai prelucrat experientele si acum sunt un pic diferite. Si poti sa scrii despre aceasta noua perspectiva de acum, de la distanta. Do it!
Asa este!
Am inceput, doar, sa le asez intr-o poveste -- care acum are directie, chiar daca unele dintre aceste episoade nu-si vor mai gasi locul in ea.
Hehehe, Gul 🥰 foarte fain!
Ce personaj bun de roman :)