Poveste despre un băiat fricos și un câine fioros

Intr-o tara indepartata, intr-o localitate indepartata, intr-o familie si mai indepartata traia un baiat fricos. Nu fusese dintotdeauna asa insa cu timpul devenise atat de fricos incat aproape ca nu mai iesea din casa.

Parintii sai au observat treptat acest lucru si au incercat sa afle ce se intampla. Baietelului ii era frica de alti copii, care uneori se purtau urat cu el.

Ii era apoi frica de cainii vagabonzi de pe strazi care il latrau si uneori pareau sa incerce sa il muste. Si mai ii era frica sa traverseze o mica padure aflata in drumul dintre scoala si casa.

Si pentru ca starea baietelului parea tot mai grava si mai fara iesire, intr-o buna zi parintii ingrijorati au cerut sfatul unui intelept care locuia in zona lor.

Acesta le-a spus parintilor sa ii cumpere copilului un caine. Cainele il va apara si in acelasi timp ii va tine de urat asa ca probabil frica va disparea. Inteleptul a adaugat insa ca este foarte important ca acel caine sa nu fie nici prea mic caci va fi insuficient pentru a rezolva problema baiatului si pentru ca s-ar putea sa ii creeze noi probleme pentru ca va trebui sa aiba grija de caine.

Dar sa nu fie nici prea mare si prea rau pentru ca atunci va fi excesiv si va crea din nou alte probleme. Ar trebui sa fie doar suficient pentru ceea ce are nevoie. Solutiile la probleme nu trebuie sa fie nici insuficiente nici excesive.

Parintii au fost incantati de idee dar nu au mai luat in seama si partea a doua a sfatului. Au mers apoi la un renumit crescator de caini din regiunea lor si l-au rugat sa le vanda un pui din cel mai bun caine de paza pe care il avea. Crescatorul nu i-a intrebat pentru ce au nevoie de un caine ci doar i-a prevenit ca puiul de caine pe care il cumpara are parinti caini puternici si fiorosi, care lupta pana la ultima suflare.

Baiatul a fost vrajit de noul lui prieten, un catel mic, tacut si simpatic. Au devenit pe loc de nedespartit: dormeau impreuna, mancau impreuna, mergeau la joaca impreuna. Baiatul devenise din nou vesel, iesea din casa din nou, mergea la joaca cu ceilalti copii. Insa cainele a crescut repede si s-a transformat intr-un dulau fioros care il urma pe baietel peste tot, tacut, ca o umbra.

Nu era la fel ca ceilalti caini de pe acolo. In afara de faptul ca era foarte mare nu latra niciodata. Nu latra, nu ameninta, avea o privire inexpresiva, ataca brusc si o facea cu furie si determinare, nu ca sa ameninte ci ca sa ucida. Cativa caini vagabonzi din sat care avusesera proasta inspiratie sa latre baietelul cel fricos isi gasisera un sfarsit rapid si brutal in coltii dulaului.

Sfatul batranului intelept s-a dovedit la inceput foarte bun. In scurt timp toate problemele vechi ale baietelului au disparut. Cainii din sat stateau ascunsi atunci cand baietelul trecea insotit de dulaul sau cel fioros, copiii rai nu mai aveau curajul sa se arate. Bullyingul era doar o amintire.

Cu timpul insa baietelul a inceput sa fie din nou singur: nici prietenii sai nu mai aveau curajul sa se aproprie de el de frica dulaului. Iar uneori chiar si parintii baiatului evitau sa se mai joace cu el de frica cainelui pe care ei il cumparasera. Baiatul se izola din nou si de data aceasta mult mai grav pentru ca cei din jurul sau il evitau.

Parintii speriati de ce se intampla s-au dus din nou la batranul intelept sa ii ceara sfatul. Acesta le-a amintit ca le spusese ca solutia la problema lor nu trebuie sa fie nici insuficienta, nici excesiva pentru ca aceasta nu va fi o buna solutie ci va crea noi probleme. Iar noi probleme cer noi solutii.

Pentru ca baiatul era foarte atasat de caine nici nu se punea problema sa renunte la acesta. Problemele arareori sunt reversibile pur-si-simplu.

Asa ca au cautat impreuna o solutie la noua problema, parintii, copilul si inteleptul. O solutie care sa nu fie insuficienta, sa nu fie excesiva ci doar ceea ce aveau nevoie.

Au construit o cusca solida pentru caine in care acesta statea incuiat in timpul zilei. Astfel viata sociala a familiei a fost restabilita. Apoi au negociat cu baietelul ca acesta sa isi plimbe cainele dimineata devreme, cand nu speria si nu deranja pe nimeni. Cainele era astfel prezent in continuare in viata sa dar cu anumite reguli precise.

A fost pretul pe care baiatul a trebuit sa il accepte pentru a putea pastra cainele si pentru a duce o viata normala.

Incetul cu incetul viata baietelului si a familiei sale a reintrat in normal. Iar din toata aceasta poveste fiecare din cei implicati a invatat cate ceva despre solutiile excesive care devin la randul lor probleme.

Iar eu am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa.