Poveste despre specializare si independenta

Tranzactii din tara lui "good enough"

A fost odata, ca niciodata, undeva o tara indepartata unde oamenii isi produceau singuri tot ceea ce aveau nevoie. Fiecare pentru sine.

Copiii invatau de mici alaturi de parinti sa isi construiasca o casa, sa isi faca mobile rudimentare, sa isi produca panza din care isi faceau tot singuri hainele. La fel si incaltamintea sau uneltele din gospodarie, fiecare si le facea tot singur.

Majoritatea lucrurilor pe care le faceau erau rudimentare si urate, pentru ca este greu sa te pricepi sa le faci foarte bine pe toate. Filosofia de viata a locuitorilor din tara cea indepartata era simpla, ca nu trebuie sa faci ceva perfect, este suficient sa il faci “suficient de bine“. Cat sa functioneze. “Ii mai pui o sarma si merge“.

Cei mai multi oameni din tara cea indepartata isi petreceau majoritatea timpului izolati unii de ceilalti pentru ca erau tot timpul ocupati. Traiau doar in familiile lor si nici cu membrii propriei familii nu petreceau prea mult timp impreuna. Pentru ca lucrurile pe care le faceau ei erau in general de proasta calitate se stricau usor. Si trebuiau reparate. Hainele se rupeau si trebuiau carpite tot timpul. Acoperisul casei se strica des si trebuia reparat tot timpul. Uneltele din gospodarie se rupeau des si trebuiau facute altele noi. Asa ca erau tot timpul ocupati.

Dar erau intr-un fel multumiti cu viata lor pentru ca simteau ca sunt “autonomi“. Nu aveau nevoie de nimeni si nu depindeau de nimeni. Ceea ce era in mare masura adevarat si le dadea un sentiment de siguranta.

Insa acest sentiment de siguranta venea cu un pret ridicat.

• In primul rand traiau prost, inconjurati de lucruri de proasta calitate, cele pe care si le produceau singuri. Erau amatori in tot ceea ce faceau pentru aveau atat de multe lucruri de facut incat nu reuseau sa invete sa le faca bine pe toate.

• Apoi erau singuri. Cand esti ocupat tot timpul este imposibil sa mai socializezi, ca nu ai cand. Iar singuratatea isi spunea cuvantul, deveneau posaci, tristi, depresivi si foloseau un vocabular limitat.

• Iar in al treilea rand (si poate cel mai rau) este ca nu faceau niciodata ceea ce le-ar fi facut placere. Pentru ca trebuiau sa faca orice altceva ca sa se intretina. Sa isi repare acoperisul, sa isi carpeasca hainele sau sa produca o noua lopata pentru ca cea veche s-a rupt.

Insa la un moment dat intre oamenii din tara cea indepartata care isi produceau singuri totul a aparut un baiat caruia ii placea sa faca cosuri de nuiele. Nimic deosebit aici, toti locuitorii isi faceau cosuri atunci cand aveau nevoie. Sau le reparau pe cele existente cand se stricau.

Insa baiatului din povestea noastra ii placeau in mod deosebit. Isi neglija celelalte treburi pe care le avea pentru a alege nuielele cele mai potrivite pentru cosuri. Le impletea mult mai bine decat oricine altcineva si descoperise singur cateva trucuri prin care ieseau mai mari, mai robuste si mai frumoase. Invatase chiar sa le impleteasca din tipuri diferite de nuiele astfel incat ieseau cu modele geometrice colorate. Pentru ca ii placeau cosurile din nuiele facea mai multe decat avea nevoie iar apoi stateau imprastiate prin curte.

Intr-o buna zi un trecator vazand cosurile cele frumoase l-a intrebat pe tanar ce ar vrea pentru unul dintre ele care ii placea in mod deosebit. Desi locuitorii din tara cea indepartata nu foloseau banii, pentru ca isi produceau totul singuri si nu vindeau si nu cumparau nimic foloseau totusi ocazional barterul.

Din cand in cand, foarte rar schimbau unele produse, unelte daca nevoia o cerea. Asa ca desi surprins ca cineva si-ar dori ceva de la el, tanarul pasionat de impletit cosuri de nuiele a dat la schimb cosul pe o unealta de care avea nevoie.

Apoi a doua zi s-a trezit cu altcineva care a vrut un cos frumos. In scurt timp si-a dat seama ca poate sa se ocupe doar de impletit cosuri, ca nu mai are nevoie sa isi mai faca singur haine, incaltaminte sau sa isi repare acoperisul pentru ca sunt altii dispusi sa faca asta in locul lui.

Si pentru ca se ocupa doar de cosuri devenea din ce in ce mai bun in ceea ce facea. Mai bun, mai eficient. Pentru ca solicitarile de cosuri deveneau tot mai multe si tot mai specializate (oamenii invatasera sa ceara cosuri “pe comanda“, adaptate nevoilor lor) si-a implicat intreaga familie in productia de cosuri. Apoi si-a luat si un ajutor din alta familie. Incet-incet devenise principalul producator de cosuri de nuiele din zona, pentru ca locuitorii le preferau pe ale lui cele frumoase decat sa si le mai faca singuri pe ale lor, cele urate.

Insa nu toti locuitorii din tara cea indepartata erau multumiti cu ceea ce se intampla. Vedeau in baiatul care producea doar cosuri pe care le dadea la schimb si care “nu isi vedea de treaba lui“ un fel de amenintare pentru filosofia lor de viata cu autonomia si independenta. Atunci cand nu iti mai produci singur totul nu mai esti independent, depinzi de altii.

Atunci cand trebuie sa schimbi produse cu altii trebuie sa interactionezi cu ei, sa inveti sa negociezi ca sa obtii un schimb avantajos. Iar atunci cand ceea ce produci tu nu este suficient de bun, frumos, rezistent sau util nu prea ai ce sa dai la schimb.

Baiatul care isi vedea de pasiunea lui pentru impletit cosuri de nuiele parea o amenintare pentru stilul lor de viata pentru ca descopereau cu totii ca viata e tranzactionala iar cei care fac tranzactii bune traiesc mai bine. Sunt mai bine imbracati, mananca mai bine, au mai mult timp. De fapt incepusera sa apara locuitori care nu mai produceau ei insisi nimic, ci doar se ocupau de tranzactionarea bunurilor. Produceau tranzactii, cum le placea sa spuna.

Nu stiu ce s-a intamplat mai departe cu locuitorii din tara cea indepartata. Poate ca au descoperit confortul banilor sau poate au ajuns la concluzia ca poti trai mai usor daca inveti sa faci ceva mai bine decat altii fara sa faci totul singur dar mediocru. Nu stiu daca s-au simtit in continuare amenintati de baiatul care facea cosuri de nuiele mult mai frumoase decat ale lor sau daca au descoperit ca poti fi independent in continuare si daca ii lasi pe altii sa faca pentru tine unele din lucrurile de care ai nevoie.

Pentru ca este o tara foarte indepartata vestile despre locuitorii ei si stilul lor de viata circula mai greu asa ca nu mai sunt la curent cu ce se intampla pe acolo. 😊

Si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea despre specializare si independenta asa.