A fost odata ca niciodata o masina. O masina obisnuita, cu patru roti. O masina generica, oarecare, fara un model sau culoare anume, doar o simpla masina.
Poate ca va si aflati deja in una, chiar daca e sambata dimineata unii dintre voi sunteti mai harnici sau doar autofili si n-ati putut sa va petreceti dimineata fara masina.
Imaginati-va ca una din cele patru roti ale masinii din povestea noastra este semnificativ mai umflata decat celelalte. Si o alta semnificativ mai dezumflata. Sau mai grav, ca masina are pur si simplu o roata mai mica decat celelalte. Ce predictii ati putea face despre masina respectiva? Cum credeti ca va evolua in continuare povestea noastra?
Probabil ca v-ati gandi ca diferenta dintre roti i-ar putea crea probleme in anumite situatii. La o curba stransa, la o depasire riscanta sau pur si simplu in uzura pe termen lung. Nu trebuie sa fii vreun specialist sa iti dai seama ca diferenta prea mare intre roti va crea un dezechilibru. Chiar daca in povesti apare adesea un element salvator, un Fat-Frumos cu cunostinte solide in mecanica auto care salveaza toate proastele toti prostii de pe marginea drumului.
Povestea merge mai departe. Acum va propun sa va imaginati ca voi insiva sunteti o masina. Nu neaparat una biologica (sau de facut bani 😊) ci una care navigheaza pe soselele Realitatii cu ajutorul a patru roti. Where rubber hits the road, cum zic batranii de la tara.
Prima roata
Prima roata ar putea fi toate acele lucruri pe care nu le impartim cu nimeni. Spatiul personal. Sanatatea. Hobby-urile. Ingrijirea corporala. Dezvoltarea personala. Investitiile in propria persoana.
E o roata importanta, probabil ca roata tractoare pentru multi dintre noi. Toate celelalte activitati si prioritati se aliniaza frumos in spatele acesteia. Mai intai ne ocupam de noi insine si dupa aceea de ceilalti. Are tot sensul din lume.
A doua roata
Cea de-a doua roata ar putea fi familia. Familia de origine sau familia pe care ne-o construim singuri. Este prima roata tractoare pe care am avut-o cu totii la un moment dat. Cea care ne-a dat stabilitate si siguranta multa vreme in viata. Pentru altii, dimpotriva este o roata care le-a creat probleme tot timpul, se blocheaza cand ti-e lumea mai draga sau nu trage cum ne-am dori. E roata pe care ai vrea sa o tii in portbagaj, ca sa nu te mai incurce la drum.
A treia roata
Roata no. trei este profesia. Cu totii avem o identitate profesionala, foarte clara sau mai vaga. De multe ori strainii care intra in vorba intre ei in locuri publice, intr-un tren de exemplu, inainte sa se intrebe cum se numesc se intreaba ce profesie au. Uneori oamenii scriu pe usile locuintelor profesia. “Fam. Maior Tacutu” sau “Fam. Dr. Lacomu“. Alteori oamenii scriu profesia pe care au avut-o pe cruci si cavouri. Daca nu ma credeti dati o raita prin Bellu sa vedeti ce de doctori si ingineri am pierdut de-a lungul timpului.
A patra roata
Cea de-a patra roata este compusa din prietenii si amicii de orice calibru pe care ii avem. Viata sociala in general. Relatiile mai superficiale sau mai stranse cu oameni din afara familiei. Suntem animale sociale si avem nevoie de relatii ca de aer. Tot ceea ce am dobandit, am facut-o intr-o relatie. Limba pe care o vorbim, mersul biped, ticurile verbale, preferintele culinare, antipatiile politice, toate le-am dobandit intr-o relatie.
Cam astea ar fi cele patru roti. Puteti sa mai completati si voi cu exemple, sa nu ma lasati doar pe mine. 😊
Povestea merge mai departe. Am putea construi o tipologie dupa roata dominanta a fiecaruia dintre noi.
In mod evident fiecare dintre noi avem o roata tractoare, cea care stabileste directia si viteza. Cea mai importanta roata din viata noastra.
Prima roata: individualistii
Exista si oameni la care universul se invarte in jurul nevoilor lor personale, Sanatate sau hobby-uri. Sunt cei al caror centru de greutate se afla in afara familiei, prietenii sunt conjuncturali sau optionali, profesia e un rau necesar. Le-am putea spune temporar in lipsa unui termen mai bun “individualistii“.
A doua roata: familistii
Pentru unii este familia, totul se invarte in jurul familiei. Daca ar fi sa facem o tipologie i-am putea numi pe acestia “familisti”. Indiferent ce au, ce invata sau cat castiga familia este pe primul loc.
A treia roata: profesionistii
Pentru altii profesia e de departe cel mai important lucru. Unii renunta la familie si la prieteni pentru profesie. Altii isi ruineaza sanatateaza pe altarul profesiei. Sunt “profesionistii“.
A patra roata: socialii
Exista si oameni pentru care viata sociala e cel mai important lucru. Familia sau profesia sunt simple anexe ale vietii sociale. Pentru ei exista un continuum intre viata sociala si familie, prietenii fac parte din familie. Sunt “socialii“.
Ce am putea face cu povestea aceasta a masinii cu patru roti si cu modesta tipologie de mai sus?
Pai in primul rand ne-am putea lamuri care este propria noastra roata dominanta. Suntem profesionisti, familisti, sociali sau individuali(isti)? Nu e greu de lamurit, chiar daca la inceput suntem tentati sa spunem “toate sunt importante“ (chiar asa si e) cu toate acestea toti avem o preferinta.
Apoi putem sa ne gandim la rotile din viata noastra pe care le neglijam in mod constant. Pentru ca multe din problemele cu care ne confruntam se afla pe acolo, in neglijarea cronica a celorlalte roti. Parinti dedicati care isi neglijeaza propria sanatate. Profesionisti care n-au familie si prieteni. Daca fiecare roata nu primeste in timp un minimum de atentie in final masina va merge prost.
Iar apoi am putea sa folosim acest model de poveste pe cei din jurul nostru. Poate fi amuzant. Dupa cat de bine ii cunoastem in care categorie credem ca apartin? Dupa interese, dupa ceea ce spun, dupa ceea ce posteaza pe social media?
Daca identificam centrul lor de greutate, preferinta lor fundamentala, roata lor tractoare poate ca vom putea sa ii intelegem mai bine si sa avem relatii mai bune cu ei.
Si am incalecat pe o sa, si v-am spus povestea despre cele patru roti asa.
Si daca v-a placut povestea nu va sfiiti, dati-i un share, ca povestile trebuie sa circule. 😊
Superb! Imi place enorm cu se combina talentul de scriitor, cu psihoterapeutul de talent si romanismul chitzibusar, ala care se itzeste pe ici p colea apasand pe butoane. In mod cert ne faci mai buni si viatza mai frumoasa, totul in timp ce ne 'entertain'. Intretzii m-am gandit ca nu suna foarte bine si amuzi nu reda exact ce vroiam sa spun. Chapeau Monsieur, chapeau et merci! 😎