Poveste despre cele doua echipe de fotbal
Poveste despre cele doua echipe de fotbal
Povești din Țara Leprechaunilor
S-a umplut netul de meme vizavi de vizita istorica a lui Xi la Moscova, care tocmai s-a terminat. Fara ghilimele, chiar vizita istorica. Pana la disparitia Uniunii Sovietice in 1991 lumea era ca un mare si frumos teren de fotbal cu doar doua echipe si restul spectatori.
Cele trei lumi
Primei echipe i se zicea “Lumea a I-a”, sau “Occidentul colectiv” cum i-am zice noi astazi. NATO & close friends. A doua echipa se numea “Lumea a II-a“, compusa din URSS si vasalii ei din Tratatul de Varsovia. Iar spectatorii, aia care nu erau prinsi in nicio echipa se numeau pur si simplu “Lumea a III-a”. Si asa se numesc si astazi. Africa, America Latina, o mare parte din Asia si altii.
“Lumea a III-a“ a devenit repede sinonima cu saracia, cu “mahalalele globului“, cum le zicea Cioran si cu “nealinierea“. Asta cu “nealinierea” e cam asa: cand nu ai bani sa iti iei sapca si tricou pentru niciuna dintre echipe, indiferent cu care tii atunci zici ca nu tii cu niciuna. Adica esti “nealiniat”, cum ar veni. Te duci pe stadion sa vezi meciul de dragul meciului, nu tii cu nicio echipa, ca esti prea sarac ca sa iti arati simpatiile.
In 1991 una din echipe a dat faliment. Brusc, brutal, neprevazut, ireversibil. Dintr-o mie de cauze congruente. In primul rand management dezastruos. Iar echipa supravietuitoare a inceput treptat-treptat sa se considere castigatoare. Atata doar ca nu a castigat nimic, ceilalti au dat faliment. Diferenta subtila dar esentiala.
Si pentru ca a ramas singura echipa in lume a inceput sa devina aroganta, sa schimbe regulile jocului dupa bunul plac, sa hartuiasca spectatorii, sa recruteze in propria echipa din jucatorii ramasi fara echipa. Toate acestea stropite generos cu discursuri despre “libertatea jocului“, “fairplay”, “binele invinge“, “am castigat jocul pentru totdeauna“ si tot asa. Timp de 30 de ani.
Vizita lui Xi la Kremlin e un moment istoric pentru ca marcheaza reinfiintarea celei de-a doua echipe, pentru prima data dupa 30 de ani de lume unipolara. O echipa noua, cu jucatori noi. Cu putine traditii ideologice mostenite de la cea veche, indiferent ce zice propaganda echipei vechi. Asta noua e chiar noua. Echipa deocamdata compusa doar Rusia si China, dar se incalzesc pe margine Iranul, Coreea de Nord si foarte probabil India.
Terenul de joc este deocamdata doar Ucraina, dar se va muta (sau extinde) curand in alte zone de interes pentru jucatori.
Confirmari publice ale aparitiei noii echipe au venit in multe forme zilele acestea: vizita premierului nipon in Ucraina, ca sa semnaleze ca Japonia este jucator si nu spectator. Vizita delfinului William in Polonia, ca sa incurajeze trupele britanice aflate la granita cu Ucraina. Cu accent pe “trupele britanice aflate la granita cu Ucraina“. Sau declaratiile publice din Irlanda, tara care nu este membra NATO si se considera neutra, dar care l-ar cam aresta pe Putin daca ar avea ocazia. O alta forma de a anunta apartenenta la o echipa anume si a faptului ca nu sunt spectatori. Probabil ca nici nu au cum.
Daca initial “obrazniciile“ Rusiei si Chinei erau adresate doar hegemoniei americane, in momentul de fata cele doua blocuri sunt clare. Iar in jurul Unchiului Sam s-au strans nu doar aliatii militari ci si aliati economici, ideologici, culturali. Japonia, Irlanda, Coreea de Sud sunt cateva exemple. Asta ne spune ca noul razboi rece care tocmai a inceput va fi mult mai serios decat primul.
Nu mai exista neutralitate
Nu mai exista neutralitate, in orice caz nu in sensul in care a devenit celebra Elvetia sau cu care se alinta Irlanda sau Finlanda. “Nu esti cu noi, esti impotriva noastra” e noua neutralitate. E ca pe Facebook sau Twitter, unde daca nu esti admirator al lui Zelenski atunci esti obligatoriu putinist.
Fata de primul Razboi Rece, cand multe tari puteau sa se declare simple spectatoare ale spectacolului oferit de NATO vs. URSS astazi neutralitatea va fi un lux pe care nu si-l va mai permite nimeni. Nici macar o insula izolata in Pacific. Inclusiv tarile sarace din Africa vor trebui curand sa aleaga de la cine primesc cerealele, de la Rusia sau de la Ucraina. Si daca le platesc in ruble sau dolari.
Iar atunci cand ti-e foame alegerile devin destul de simple.
Interesant articolul dar am o obiectie. Si, dupa cum banuiesti, fara obiectii nu exista comentarii iar blogul tau devine un jurnal. :)
Spui ca echipa primei lumi, din care facem parte, fiindca ne place sa schimbam echipele cum ar spune Putin, nu a castigat, caci echipa lumii a 2-a a dat faliment.
Cred ca de cele mai multe ori victoriile ( nu doar din fotbal) sunt bazate pe asta: ceilalti nu sunt bine organizati, echipati, antrenati, motivati, sponsorizati, etc. Priveste campionatele unde se face performanta!
Si factorul acesta este la fel de important ca si atitudinea in dinamica personalitatii: degeaba ai aptitudini si talent daca nu te ajuta caracterul, care da structura si produce rezultate.
Prin urmare consider ca echipa care a ramas pe teren a castigat legit.
Partea cu aroganta poate fi adevarata cel putin in parte. Unchiul Sam isi rezerva deptul sa-si dea cu parerea atunci cand ceva ii pica greu la stomac. Nu cred ca si-ar inghiti opiniile doar fiindca exista o alta echipa pe teren. Poate ar face-o cu mai multa atentie.
Pe de alta parte, re-infiintarea echipei nr 2 se face doar fiindca niste visatori uita de ce au prins puteri: fiindca au incercat sa copieze sistemul folosit de prima echipa, bazat pe onestitate, creativitate, motivare si libertate si fiindca au avut relatii cu prima echipa devenind parte din ea si luand parte la antrenamente.
In prezent, aceasta a 2-a echipa pare ca nu prea stie ce vrea: si-ar dori sa joace in meciuri de legenda cu prima echipa dar risca sa ramana fara sponsorizari si contracte importante.
Asta intr-un moment cand lumea nr 1 chiar incerca sa creasca de pe alte baza si avea o viziune nobila, de tipul colaborarii si da, corectitudinii politice.
Ceilalti au luat asta drept slabiciune si au considerat ca merita calcata in picioare in numele trecutului glorios....