In timp ce noi luptam cu demonii mioritici, cu dovezile ca Georgescu nu era ce ne-ar fi trebuit noua (inca nu le-am aflat) iar lovitura de stat data de CCR a fost una blanda si buna (tehnic vorbind blanda a fost, ca n-a murit nimeni, partea cu buna inca se joaca), cu Mosteanu care a scris din greseala pe CV ca ar fi facut o facultate pe care de fapt n-a facut-o (haidi, bre, toti politicienii mint, de ce sa n-aiba voie si useristii sa minta un pic?) umanitatea tocmai va atinge un prag psihologic important: sonda Voyager ajunge la o departare de o zi-lumina de noi.
Adica lumina sau semnalul radio plecate de pe Pamant au acum nevoie de 24 de ore pentru a ajunge la sonda.
Voyager 1 se afla de 50 de ani in spatiu. E cel mai vechi obiect construit de noi aflat in spatiu si cel mai indepartat.
Sigur, o zi-lumina nu inseamna mare lucru daca o privim in contextul unui an-lumina, adica 9,46 trilioane de kilometri. O zi-lumina e doar o mica fractie dintr-un an. Dar…e ceva ce am construit noi
Voyager a fost lansat in 1977 pentru a explora planetele Jupiter si Saturn, dar pentru ca a fost construit suficient de solid si-a continuat calatoria cu aproximativ 17km/s, adica vreo 62.000 km/h si a adaugat pentru o vreme in fiecare an cca 3,5 unitati astronomice, adica distanta Pamant-Soare. Inca mai adauga 0,3 UA pe an.
Voyager a parasit acum cativa ani sistemul nostru solar, singurul obiect facut de om care a intrat in spatiul interstelar.
Probabil ca unii dintre noi suntem tentati sa spunem “ce mare smecherie ca dureaza o zi sa ajunga un semnal radio trimis de pe Pamant pana la sonda?”
Acelasi semnal radio ca sa ajunga pe luna are nevoie doar de 1,3 secunde. Pana pe Marte de 4 minute. Iar pana la Pluto, considerata candva cea mai indepartata planeta a sistemului nostru solar cam 7 ore. Calitatea de planeta a lui Pluto e ca facultatea lui Mosteanu, propusa, dar nedovedita. Acum Pluto e considerat un “obiect” trans-neptunian. Iar facultatea lui Mosteanu mai mult o dorinta din viata lui decat o realitate.
Iar ca sa ajunga la cea mai apropiata stea de noi, Proxima Centauri semnalul radio ar avea nevoie de peste 4 ani.
Dupa ce a trecut de Saturn sonda Voyager a facut faimoasa fotografie “Pale Blue Dot”, in care Pamantul are dimensiunea unui pixel albastru. O fotografie facuta la propunerea lui Carl Sagan, cu zero valoare stiintifica, dar care ne readuce cu picioarele pe Pamant (pun intended!) despre unde suntem si cat de mult contam in the Greater Scheme of Things. Toate dramoletele noastre, toata aroganta si “unicitatea” noastra sunt inghesuite pe punctul palid de langa sageata.
O fotografie mai mult politica, ca sa zic asa. Care ar trebui sa ne indemne sa uitam de useristi mincinosi, de georgesti, de coruptia din Ucraina si sa ne (re)gandim locul nostru.
Suntem cu totii doar un pixel albastru.
am fost mereu uimit, si continui sa fiu din ce in ce mai tare, de cum noi, ca specie, putem avea asa o diferenta uriasa de evolutie intre indivizi. adica, noi care avem Voyager-uri sau Webb Telescope-uri, sau fugarim protoni si ioni intr-un tub pe linga Geneva, si in acelasi timp avem Mosteni cu facultate.
Toate ca toate dar pixelul e rotund sau plat?