Perfectionistul inteligent sau viata cu trei viteze

Poate ca ati cunoscut vreun perfectionist sau poate chiar pe voi insiva va ispiteste uneori diavolul perfectionismului. Ocazie cu care stiti ca in general perfectionistii sunt destul de nefericiti. Din motive evidente, ca ceea ce i-ar face fericiti ar fi ca lucrurile din viata lor sa iasa perfect. Ceea ce se intampla mai rar, pentru ca Realitatea are un obicei prost de a ne da cate una atunci cand credeam ca totul a iesit bine.

Vorba marelui Mike Tyson “toata lumea are un plan pana ia un pumn in bot”.

Perfectionistii sunt nefericiti cronici, cu o rata ridicata de sinucidere. Eu am intalnit insa si un perfectionist fericit. Care mi-a marturisit ca fericirea lui vine din faptul ca spre deosebire de alti perfectionisti care au un singur plan, acela de a iesi totul perfect, el are mai multe. Nu doar un plan de rezerva, de contingenta, asa cum avem majoritatea dintre noi, ci doua. Trei planuri in total, perfectionist, remember? 😊

Planul A

Mi-a povestit ca primul lui plan este ca al tuturor celorlalti perfectionisti, sa iasa totul perfect. Mancarea perfecta. Relatia perfecta. Copilul perfect dresat, olimpic la matematica, expert in arte martiale, campion la sah si idolul fetelor de varsta lui.

A iesit la vanatoare si a prins trei iepuri toti iepurii. Ca Chuck Norris.

Sa ii zicem “planul A”.

Planul B

Apoi are un plan de rezerva, sa ii zicem “planul B”. Planul “good enough“. Atunci cand mancarea e acceptabila, relatia merge in general bine iar copilul mai vine si cu note mici uneori. Sau cu vanatai ocazionale. Si nu ii place sahul si in general niciun joc de strategie.

Cand a iesit la vanatoare si a prins un singur iepure dar iepurele e anorexic, are covid si e woke.

Planul C

Iar apoi perfectionistul inteligent are si un “plan C”. Atunci cand mancarea pe care o face ii iese cam ca aia de la cantina saracilor, dar macar exista. Cand copilul e obranzic, e corigent la trei materii dar macar e sanatos si nu ia droguri.

Cand iese la vanatoare si nu prinde nimic.

In cele mai multe zile din viata lui perfectionistul inteligent este constient ca e posibil doar planul B. Si e multumit cu asta, pentru ca nu a abandonat cursa si a obtinut o performata usor peste medie. Pentru ca e inteligent e constient de faptul ca nu in fiecare zi planul A este posibil. Picnicul ideal nu e posibil atunci cand ploua. Nu toate lucrurile sunt sub controlul nostru.

In alte zile (din fericire putine) tot ce se poate scoate este planul C. E cel in care suntem multumiti ca am incheiat cu bine cu cursa. Ca ziua s-a terminat (in sfarsit) cu bine. N-am prins niciun iepure dar macar a fost o plimbare buna.

Perfectionistul inteligent pe care l-am cunoscut eu mi-a spus ca el traieste foarte bine cu ajutorul celor trei planuri A, B, C.

Ca este impacat cu zilele de categoria “C”, ca e multumit cu zilele de categoria “B” si este fericit cand are de-a face cu zilele de categoria “A”.

Cum ar fi viata voastra daca ar avea trei viteze? Daca v-ati propune sa aveti trei planuri in loc de unul singur? A, B, C.