Pe ce lume traim? (2)
Daca nu ne-am mai omori in fiecare zi intre noi am fi aproape o specie de treaba.
1. Jurnalisti vs. creatori de continut
Discutam cu un prieten la o cafea despre social media, una, alta. Genul de discutii inutile la cafea. Prietenul era de parere ca nu e nicio diferenta intre jurnalisti si creatorii de continut, poate doar faptul ca un creator de continut nu are studii pe ramura si e un fel de “jurnalist popular”. Iar creatorilor de continut uneori limba romana le mai creaza probleme, ca e o limba cu multe cratime si multe i-uri. Aici sunt favorizati podcasterii, ca in video nu se vad cratimele puse de-a-n-pulea.
Bine, parerea mea este ca si multor jurnalisti cu acte in regula limba romana le creeaza probleme, dar nu l-am mai contrazis, ca ne lungeam de inca o cafea.
Dupa parerea mea exista o diferenta fundamentala, una singura, intre cele doua ocupatii.
Creatorul de continut are intotdeauna doua joburi, sa creeze si apoi sa vanda ceea ce creaza.
Jurnalistul are un singur job, sa scrie. De vandut se ocupa altii.
E o diferenta subtila, dar importanta. Nu exista “jurnalist independent”, n-a existat niciodata asa ceva, e un nonsens. Un jurnalist poate scrie ce si cum doreste, dar daca iese repetat din cadrul intereselor publicatiei probabil ca va inceta in curand “colaborarea”. Pentru ca isi nemultumeste sponsorii si confuzeaza cititorii.
Daca eu sunt un cititor pasionat de conspiratii far-right (am luat un exemplu la intamplare 😅) si gasesc constant intr-o publicatie pe care o citesc propaganda LGBT, o sa incetez sa mai citesc publicatia cu pricina.
Jurnalistul e, vorba poetului, câine-nlănţuit. Scrie pentru ciolan oase. “Ne-a placut articolul de astazi, sa treceti pe la casierie.”
Creatorul de continut e asa, caine vagabond. Uneori mai costeliv, alteori mai bine hranit, dupa context si posibilitati.
Voi ce parere aveti?
2. Cel mai scump substack
Tocmai s-a vandut o publicatie gazduita pe Substack la un pret care ne biciuieste imaginatia. “The Free Press” a fost achizionat de Paramount cu 150 milioane dolari.
Sigur, nu orice substack va ajunge ca “The Free Press”, cele mai multe sunt sortite sa aiba vesnic 6 abonati cu tot cu parintii autorului, dar recenta vanzare este dovada ca Substack e o platforma diferita. Pe Substack poti construi ceva care sa fie “al tau”. Si apoi eventual il poti vinde. Ce e al tau poti sa vinzi.
Eu nu am auzit pana acum de cineva care sa isi fi vandut contul de Facebook sau de Twitter. Dar de Substack tocmai am auzit. L-a vandut cu 150.000.000 usd. Not bad at all.
Eu v-as zice la cei care mai stati pe gard si inca nu sunteti hotarati, sa va faceti un substack, nu doare, nu costa, si sa va apucati de scris. Nu se stie niciodata de unde sar viitoarele milioane. 😅
3. Un fotbalist miliardar
In timp ce omenirea asteapta cu sufletul la gura aparitia primului trilionar din istorie (Elon e o dezamagire, actiunile Tesla nu se mai misca deloc) a primit totusi un premiu de consolare: tocmai avem primul fotbalist miliardar. Macar atat.
Ronaldo a trecut recent pragul psihologic de un miliard in urma unui contract pe doi ani de 400 milioane cu un club saudit.
Portughezul si-a obtinut statutul de primul fotbalist miliardar din istorie atat cu picioarele cat si cu capul. Din picioare a scos 550 milioane $ salarii jucand pentru Real Madrid, Manchester United si Juventus. Restul i-a facut cu capul, intrand in combinatii inteligente cu reclame. Deci tot cu picioarele a intrat in lista miliardarilor lumii.
Asa ca dupa scriitori miliardari (de ex J.K. Rowling), cantautori miliardari (astia-s prea multi ca sa mai dam exemple), acum exista si un fotbalist miliardar.
4. Ignobelul
Probabil ca ati auzit cu totii vestea trista ca dl. Cartarescu (am pus “dl” ca nu mi-a venit nicio idee mai buna ca sa evit cacofonia) nu a luat nici anul acesta Nobelul pentru literatura. Si ca sa ne umilieasca pana la sfarsit, ca cu Schengenul, l-au dat si unui ungur.
Romanii au incercat cum au putut sa ii mareasca sansele lui Cartarescu, de exemplu fostul presedinte Basescu a anuntat oficial ca a terminat de citit “Levantul”, un efort chinuitor care i-a ruinat o parte din anii de pensie, dar chiar nu a mai contat, suedejii erau hotarati sa ne umilieasca si anul acesta.
Cartarescu a raspuns insa prompt si toamna aceasta doua din cartile cele mai dragi ale romanilor vor fi re-editate corespunzator: “Leventeul” si “De ce iubim ungurele”. Sa nu creada ei ca ramane asa.
Oricum, daca dl. Cartarescu nu va primi Nobelul pentru ce a scris (pot sa o inteleg pe asta) ar trebui sa il primeasca la un moment dat macar pentru perseverenta. Si daca nu Nobel, macar un Hugo sa-i dea.
Lasand gluma la o parte, eu nu am o problema ca Suedia a decis ca ungurele e mai bun.
Eu am o problema ca noi, romanii, de ani de zile participam la Nobelul pentru literatura doar cu expiratul asta de Cartarescu. Cam la fel ca la prezidentiale. E cam aceeasi varianta de Iohannis, Nicusor Dan etc, dar asa, mai pe literatura. Serios, inca suntem peste 16 milioane. Doar un Cartarescu putem? Doar un Sordan? Doar cu paralimpici putem participa?
N-am citit inca nimic de Laci, tocmai am strans la un loc toate ebookurile pe care le-am gasit prin calculator si ma pun pe citit. Dar n-am nicio indoiala ca e mai bun decat băsistul.
Va tin la curent cum o termin pe prima, vin cu impresii, va zic cum a fost.
Iar daca vreti sa cititi vreuna din lista de mai jos dati-mi un mesaj personal.
Puszi!
5. Reparam fluturi
Si pentru ca aceasta editie de weekend se numeste “pe ce lume traim?” as vrea sa adaug “ca pe una totusi buna”. Adica una suficient de buna incat un fluture oarecare, cu aripa rupta, deci condamnat practic la moarte, sa primeasca de la un om bun o noua sansa si i s-a facut un transplant de aripa. No joke.
Undeva in US o iubitoare de fluturi a luat o aripa de la un alt fluture mort si i-a lipit-o cu ceva ciment special celui accidentat. Operatia a reusit iar fluturele “reparat” si-a reluat activitatile lui de fluture, migratie inspre Mexic, ca vine frigul etc.
Daca nu ne-am mai omori in fiecare zi intre noi am fi aproape o specie de treaba. Insa la fiecare fluture salvat de la moarte omoram sute de mii de oameni. Si infometam intentionat alte milioane. Palestinieni etc.
6. Marimea conteaza
Cei care aveti rabdarea sa ma cititi stiti ca de cele mai multe ori incep cu o poveste. A mea, sau a altora, nu conteaza, poveste sa fie. Azi e fix pe dos, terminam cu o poveste.
Se spune ca la un moment dat un preot tanar, abia iesit de pe bancile scolii este trimis la o biserica de tara, unde nu mai aveau preot demult, oamenii si uitasera cum e sa mearga pe la biserica.
Preotul si-a pregatit slujba, si-a invins emotiile iar cand a mers sa tina slujba in sala era un singur om. Nu stia ce sa faca, sa livreze, sa nu livreze, in final l-a intrebat pe singurul participant daca el crede ca ar trebui sa tina slujba pentru un singur om.
Participantul i-a raspuns
“parinte, eu sunt un om simplu, de la tara, nu ma pricep la chestii complicate. Dar stiu ca atunci cand vacile mele sunt trimise pe camp si pastrez una singura acasa ii dau de mancare si la cea singura, nu doar cand se aduna toata cireada”.
Preotul imbarbatat de cuvintele enoriasului incepe o slujba emotionanta, o ia de la Facerea Lumii si trateaza detaliat fiecare etapa. Dupa cateva ore termina transpirat. Taranul era inca acolo. Si il intreaba “ei, cum ti s-a parut?”.
Iar taranul ii raspunde
“parinte, eu sunt un om simplu, nu ma pricep. Dar atunci cand vacile mele sunt plecate si am acasa una singura, ii dau de mancare, dar doar cat pentru o sigura vaca, nu ca pentru toata cireada”.
Ne revedem la slujba de martea viitoare.
Știi că există Ig Nobel prize, da?
https://www.deccanherald.com/world/the-ig-nobel-prizes-2025-a-humorous-mix-of-curiosity-and-bizarreness-3753273
Eu cred că dacă a luat Herta Muller, merită și Cărtărescu. Nu mi-a tulburat chakrele nici faptul că a luat Dylan. Ar trebui să ne mai liniștim. Nobelul pentru literatură e totuși un gamble deja cam politizat. Problema e melancolia eminesciană care se așterne peste patrie de fiecare dată când solenoidul literaturii e omis de la masa suedeză a literaturii. Deja s-a investit enorm, obscen de mult în promovarea lui MC, ar putea zice mersi și să mai lase loc și altora în stratosfera cuvintelor. My two cents.
1. Excelent punctat ca pe un jurnalist il vand altii.
.
2. Dupa achizitionarea de catre Paramount pentru 150M USD, oare "The Free Press" se va mai numi tot "The Free Press"?
.
3. Ronaldo e un fenomen. Si chiar mi-a placut de el, pana la ultimul european, cand a aratat ca e in stare de orice, numai sa fie in centrul atentiei. Asa, la clasica intrebare "Ronaldo sau Messi?", pot raspunde linistit: niciunul. Bend it like Beckham.
.
4. La vremuri noi, tot noi. E mantra imuabila a poporului roman. Pana si americanii au facut o fenta si-au venit cu Trump ca varianta pentru un Nobel (bine, nu cel pentru literatura, omul are alta obsesie). Pe cand fixatia noastra e Cartarescu. In conditiile in care aici, spre deosebire de fotbal (sau politica), am avea baza de selectie.
.
5. Iti dai seama in ce lume traim, daca unii fac chirurgie fluturiceasca, iar in spitalele romanesti oamenii mor pe capete fiindca-s tratai cu calmante pentru aproape orice?
.
6. Deci nemersul la biserica nu e chiar rau...