Paramilitarii, recidivistii si bătrânii Irlandei

1. Paramilitarii

Gruparile paramilitare castiga din nou teren in Irlanda de Nord. De data aceasta nu ca simpatie a publicului, simpatia publicului fluctueaza mult in timp, ci ca numar de membri. Unii experti sunt de parere ca in prezent gruparile paramilitare din Irlanda de Nord au chiar mai multi membri decat inainte de Acordul din Vinerea Mare.

Explicatiile sunt multe, cea mai importanta fiind aceea ca paramilitarii contabilizeaza nemultumirea celor marginalizati in societatea nord-irlandeza. Saracie si probleme de identitate sociala.

Gruparile paramilitare nu sunt niste organizatii ezoterice care traiesc in pesteri ci sunt adanc imbricate in societate la toate nivelurile si care tin pasul cu schimbarile din societate. Gruparile loialiste au fost primele si cele mai vocale care si-au exprimat nemultumirea fata de carpelile politic-administrative ale Brexitului.

Expertii sunt de parere ca majoritatea membrilor gruparilor paramilitare sunt barbati sub 40 de ani dar in conducere sunt si pana la 80, cei care controleaza aceste grupuri de multa vreme. Cine nu are batrani sa isi cumpere.

Gruparile paramilitare din Irlanda de Nord exista si vor exista in continuare cata vreme oamenii simpli nu au incredere in propriul guvern, se simt tradati de acesta si simt ca nu se pot baza pe ei insisi. Indiferent daca sunt loialisti sau republicani.

Conflictul de patruzeci de ani din Irlanda de Nord inainte de a fi fost un conflict religios, politic sau militar a fost in primul rand un conflict social, o revolta a saraciei si a marginalizarii. Pacea prin Good Friday Agreement a fost posibila tocmai datorita cresterii nivelului de trai. Iar daca conflictul va reizbucni va fi tot din motive sociale.

Nemultumitii si saracii simt ca nu ii asculta nimeni cand se plang. In afara de gruparile paramilitare, care sunt acolo pentru ei, inclusiv cu solutii. Cu solutii explozive.

2. Detinutii

70% dintre detinutii din Republica Irlanda sunt recidivisti. In prezent cei 4581 de detinuti din inchisorile irlandeze au depasit cu 66 numarul oficial de paturi.

Ca de obicei, raspunsul politicienilor la o problema concreta si ingijoratoare, o rata ireal de mare de recidivism sunt fraze abstracte cu nimic actionabil de genul “trebuie sa ajutam tinerii sa nu inceapa o viata infractionala, sa ajutam dependentii de droguri si persoanele fara adapost etc”

Tocmai se deschide in centrul Dublinului un nou centru de injectare asistata, ca sa previna supra-dozele. Nu as vrea sa par cinic, dar statistic vorbind preventia supra-dozelor creste recidivismul, nu il scade. Pentru recidivism ar trebui gasite alte solutii. De exemplu sa petreaca mai mult timp in inchisoare cu prima condamnare, cata vreme sunt inchisi nu pot recidiva. 😊

3. Bătrânii

Conform unui sondaj recent majoritatea irlandezilor se tem ca daca vor avea nevoie de asistenta la varsta inaintata nu si-o vor putea permite. Sau poate doar pe cea basic. In acelasi timp desi 60% dintre cei chestionati cred ca vor avea nevoie de asistenta mai putin de jumatate economisesc pentru asta.

Realitatea pe teren nu e prea grozava. Exista o lista de asteptare de peste 6000 de persoane pentru accesul la caminele de batrani (deci mai multi decat toti puscariasii din Irlanda de care vorbeam mai devreme) iar conditiile sunt ceea ce sunt. Cu scandaluri de abuzuri sexuale impotriva batranilor etc.

“Avem nevoie sa planificam si sa avem imaginatie“. Doua calitati care in general le lipsesc politicienilor. Alaturi de cea de-a treia, curajul.

In Irlanda de astazi s-au inchis centre de batrani pentru a fi reconvertite in centre pentru migrantii ucrainieni, mai importanti dpdv politic. Foarte probabil ca si in urmatorii ani migrantii vor avea prioritate in fata batranilor, mai ales ca batranii sunt o problema care tinde sa se rezolve de la sine cu putina rabdare. Migrantii nu.

Una din posibilele solutii pentru cei ingrijorati ca vor deveni batrani in Irlanda ar fi sa se inscrie din vreme in gruparile paramilitare de care vorbeam mai sus.

Poate ca paramilitarii vor avea mai multa grija de ei decat statul, cine stie?