Organizarea ne protejeaza de munca si dezamagire
Acum multa vreme aveam un amic care era obsedat de organizare, productivitate si optimizarile dintre ele. Avea in biblioteca un raft intreg doar cu agende si plannere de tot felul. Avea si un soft cu care isi genera propriile liste “to do”, cu un cod inteligent care scora prioritatea si urgenta. Ar fi putut sa tina workshopuri despre organizare. Atata doar ca nu facea nimic, in afara de organizarea in sine.
A avut nevoie de cativa ani ca sa inteleaga si sa accepte ca organizarea excesiva era forma lui de a evita sa inceapa ceea ce visa sa faca. O forma inconstienta (si foarte eficienta) de a evita dezamagirea ca un proiect esueaza, de a evita riscul sa fie ridiculizat de ceilalti si de a evita orice fel de risc in general. Cand planifici ceva esti in perfecta siguranta, riscurile apar odata cu executia.
argumenteaza ca obsesia pentru auto-imbunatatire ne poate bloca exact progresul pe care il cautam. In loc sa actionam, ramanem prinsi in cercul consumului de continut motivational. Ideea lui este ca actiunea imperfecta e mai eficienta decat pregatirea nesfarsita.Si cine ar putea sa il contrazica? Eu in niciun caz, tocmai v-am povestit mai devreme. Nu, nu stiu ce mai face amicul cu optimizarile, ca n-am mai tinut legatura.
🪶 Eu, Arțarul, de Roxana Farca 🐤
Te-ai gandit vreodata ca un artar poate sa-ti dea lectii despre identitate? Sau ca un banc cu "Eu" poate deveni miezul unei scrisori despre copaci, poezie si jazz? Dar uite cum un autobuz, un nume de copac si o amintire pot duce catre toate celelalte. Cine stie ce poveste te asteapta dupa urmatorul colt de strada?
porneste de la un artar intr-o explorare poetica a identitatii, memoriei si sensului. Observatia botanica se imbina cu literatura, muzica si arta, intr-un colaj viu si personal, intr-o scrisoare despre lucrurile care rimeaza in viata, chiar si cand nu cauti.Pacat ca Roxana s-a hotarat sa scrie mai rar pe Substack.
- 🦅6.8k
Daca te intrebi de ce Iasul stagneaza, poate n-ar trebui sa te mai uiti la bugete sau investitii, ci la complicitatea tacita cu sistemul.
Toti spunem ca e corupt, dar multi ne tinem scaunul caldut exact acolo. O asistenta care refuza spaga devine paria, iar cei cinstiti ajung sa se simta vinovati. Atat s-a putut.
Un nutritionist din Bucuresti a fost la un moment dat surprins de paparazzi mancand o shaorma cu de toate. Intrebat despre contradictia dintre ceea ce predica si ceea ce face a raspuns ca “este un experiment stiintific”. Poate ca doar a vrut sa faca o gluma pe care n-au prins-o ceilalti. O shaorma scumpicica, care l-a costat o parte din urmaritorii (si posibilii viitori clienti) de pe Instagram.
Pentru publicul larg sa fii nutritionist prins cu shaorma in gura e ca si cum ai fi un expert in parenting surprins ca iti bati copilul.
🔒78% 🍔 Nu ai voie roșii la dietă, de Valentin Bunea 🐣12.0k
"Nu ai voie rosii la dieta" e exact genul de sfat care ne face sa renuntam dupa trei zile.
pare sa fi ajuns la concluzia corecta: mai bine mananci un kg de rosii decat sa te pierzi intre doctrine nutritionale contradictorii. Totul suna ca o replica furioasa la obsesia pentru reguli inventate.Poate ca n-ar strica sa gandim mai putin in interdictii si mai mult in portii decente. Adica eu unul asa fac.
📜 Proiectul Gateway Documentul secret al CIA despre ieșirea din corp și realitatea holografică, de Hidden Truths by Jeremiah 🥚
Ideea centrala este ca universul ar putea fi o holograma iar constiinta umana poate transcende timpul si spatiul. O invitatie la reflectie si curiozitate.
📜 Despre originea interesantă a cuvântului COMPANION, de Poveşti despre cuvinte 🥚
Milioane de date, dezinformări, de Context.ro 🥚4.1k
Un profesor i-a reprosat unui student ca printre opiniile lui solide din lucrarea de licenta se strecurase si aceea ca “as an AI language model, I don't have opinions”. Pai ori avem opinii, ori nu mai avem.
AI-ul va deveni superputerea ta, de Igor Rotaru 🐓1.5k
E normal sa te simti coplesit de AI si de viteza cu care evolueaza lucrurile. Nu pierzi controlul daca ramai curios si atent la cine esti. AI-ul e doar o unealta, nu un guru. Ramai tu insuti si foloseste-l ca sa iti usurezi drumul, nu ca sa te ratacesti.
ne propune un cadru echilibrat pentru folosirea AI-ului, nu ca substitut al gandirii, ci ca partener inteligent. Pleaca de la ideea ca autenticitatea si decizia raman apanajul uman, in timp ce AI-ul preia executia si recomanda strategii clare (Centaur si Cyborg) impreuna cu intrebari utile pentru a evita capcanele delegarii oarbe. Un ghid clar si pragmatic, fara ingrijorari inutile.🔓33% Despre onanism, de Tibi Codorean 🐓4.9k
Iar butonul cu “patrunde in zona premium” cred ca a durut. 😁
🕵️♂️ Cabana de pe ambasada SUA la București, de Rosin Termini 🥚
Si vine cu intrebari legitime despre transparenta si incredere intre parteneri pe care ar trebui sa ni le punem. Nu ca ar fi vreun secret pentru cineva ca Unchiul Sam supravegheaza constant pe toata lumea, inclusiv aliatii. 😊
Si dupa atatea stiri negative, de la excesul de rosii, spionaj in familie si masturbare sa incheiem cu ceva pozitiv, despre pace. Pace, ca-i mai buna decat toate.
🏛️ Cum va arata "pacea"?, de DoJa 🐤
Un scenariu care anticipeaza impartirea Ucrainei si instaurarea unei zone-tampon controlate de Rusia. Un scenariu nepopular, care irita multi fulgi de zapada care inca traiesc in bula propagandei care ne povesteste zilnic de patru ani ca rusii lupta in slapi, cu lopeti, fura cipuri din masinile de spalat si oricum Putin moare curand de unul din cele trei cancere concurente de care sufera. Si, paradoxal, conform aceleiasi propagande totusi rusii ameninta Europa cu slapii lor. Poate ca asta era un titlu mai bun pentru postul meu de astazi: “Un slap ameninta Europa“. Sau as putea sa il folosesc alta data.
Un scenariu de pace nepopular dar perfect posibil. Scenariile nu trebuie sa castige concursuri de popularitate, ci doar pariul cu Realitatea.
Time will tell.
Uau, ce rapid ai fost! Mulțumesc mult pentru menționare și pentru cât de frumos ai extras ideile principale din colajul meu de gânduri. E un talent, pe cuvânt.
Cât despre organizare, am izbucnit în râs de la primele rânduri. Apropo de rime, n-ai idee ce maestră a listelor și planificărilor am fost eu. În loc să mă apuc efectiv de ceva, eram în stare să stau o zi întreagă pentru a face un plan. Ani de zile mi-am organizat treburile pe luni, zile și ore, a naibii dacă m-am ținut vreodată. Până n-am ajuns la psiholog nu mi-a dat prin cap că ar trebui să mă mai ghidez în viață și de ceea ce simt că am chef să fac, nu doar ce ceea ce trebuie și când trebuie să fac.
Scriu rar doar câteva luni (sper), până reușesc să FAC și să TERMIN totuși câteva lucruri începute, din alea care trebuie să se întâmple în culise înainte de a ieși în lume.
Pocneala cu slapul/papucul este insulta suprema in spatiul Orientului Mijlociu, parte din bagajul cultural care sanctioneaza folosirea mainii stangi in orice imprejurare alta decat vizita la toaleta; "Slapii" nu sunt in Eurasia ci in Sudul Peninsulei Arabe si nu au treaba sa ii pocneasca pe europeni ci pe americani. Tocmai au facut-o, determinandu-l pe Trump sa isi retraga "puternicele" grupuri-portavion proclamand o pace "a la Pirrus"... :-) Multumesc pentru mentionare, sa aveti un "vikend" frumos!