O rețetă pentru un viitor sigur

1.

Acum mai mulți ani un bun prieten s-a mutat temporar la mama lui. Era în grupa 40+, nu neapărat vârsta la care să mai locuiești cu mama, dar…life happens. Mama bătrână și singură se bucura că are ocazia să își ajute fiul într-o perioada mai complicată din viața lui, și ca mai petrec și ei timp împreună. Pentru că era o femeie inteligentă încerca să îi acorde fiului cât mai mult spațiu personal, na, un bărbat la 40+ are tot felul de nevoi, nu trăiește doar cu cafea și alcool.

Și într-o bună zi (vorba vine, că tehnic vorbind era noapte) prietenul meu a cunoscut o domnișoară frumoasă si interesantă într-una din cârciumile în care trăia tranziția între două etape ale vieții. Și-au dorit să se cunoască mai bine, au mers la mama cea bătrână acasă unde domnișoară temperamentala a spart 90% din farfuriile la care a avut acces plus ușa de la intrare. Ușa normală de apartament, solidă, dar a reușit cumva să o spargă, nu mai știu detalii.

La cafeaua de dimineață prietenul meu trist și cu vânataile obținute din încercările nereușite de a incapacita domnișoară încerca să își ceară scuze mamei pentru dezastrul din timpul nopții. Și să se disculpe, că ceea ce s-a întâmplat a fost doar un “black swan“, un eveniment pe care nimeni nu putea să îl prevadă. Cine ar fi crezut că sub un chip angelic se poate ascunde atâta violență și forță? Mama bătrână, plină de înțelegere s-a gândit însă că este o bună ocazie să îi transmită fiului și o lecție de viață.

“Mama, dacă doar de la cârciumă le cunoști, așa o să pățești des. Mai agață-le și tu de la bibliotecă, de la biserică, că și alea fac sex, să știi. Și fără să spargă ușa la plecare.“

Mi-am adus aminte de pățania prietenului meu citind în jurnalul de astăzi despre un adolescent care și-a pierdut ambele urechi (în orice caz, părți importante din ele) tot în urmă unor demersuri romantice la cârciumă. Adică a dat peste un chip angelic și în încercarea de a se cunoaște mai bine a rămas fără urechi. Ceva mă face să cred că sfatul bătrânei mame a prietenului meu se aplică și aici. Dacă le cauta și el pe la biblioteca, pe la biserica poate că reușea să facă sex și să rămână si cu urechile întregi pentru la următoarele întâlniri.

2.

Guvernul irlandez a ajuns la concluzia că nu poate să împiedice migranții ilegali să vină în Irlanda, dar ar putea să facă Irlanda mai puțin atractivă pentru migranții ilegali. De exemplu prin reducerea sumelor de bani pe care aceștia le primesc automat la sosirea în Irlanda — no questions asked — bani pentru care vin. Mi-e greu să cred că vin pentru vremea ploioasă din Irlanda sau că să învețe gaeilge.

În același timp guvernul irlandez a început să pronunțe tot mai corect și tot mai des expresia “migrant economic“. Fostul guvern nu reușea deloc să o pronunțe, pentru Leo Varadkar migranții fugeau doar de războaie și de persecuții.

Din păcate prim-ministrul Simon Harris n-a apucat să se bucure decât câteva ore de laudele publice pentru că desființat al doilea “Oraș al Corturilor“ pentru că pe Grand Canal au apărut imediat treizeci de corturi noi. Poate că a venit timpul pentru o agenție nouă, una permanentă, care să desființeze zilnic corturile ilegale din mijlocul orașelor.

Numărul solicitanților de azil din Irlanda a crescut în ultima luna cu 95%, ajungând la 30.000, dintre care 1700 n-au mai încăput în hoteluri și se joacă de-a hoții și vardiștii pe Grand Canal cu Garda.

Morala poveștii? Nu am nicio morală anume. Irlanda e o țară de 5 milioane de locuitori care trăia între altele din turism și care și-a îngropat turismul umplandu-și hotelurile cu 100.000 de ucrainieni și care acum își umple centrul capitalei cu tabere de corturi cu migranți ilegali.

O rețetă pentru un viitor sigur. Go woke, go broke.

Iar daca iti agati partenerele de la carciuma te alegi cu usa sparta sau eventual fara urechi. 😊