Acum multi ani cand am terminat liceul mi s-a oferit un job de laminator. Asta era profilul liceului, metalurgie si asta invatasem sa fac, sa laminez. Bine, mai mult teoretic, ca in practica nu prea ma lasasera sa pun mana pe butoane.
Ardeam de nerabdare sa le arat ce stiu si sa invat chestii noi atata doar ca viata bate filmul iar atunci cand m-au angajat mi-au dat in grija un buton. Un singur buton, on/off, ca butonul de la lampa de citit.
Tipul care mi-a facut instructajul mi-a explicat simplu ca laminorul respectiv fusese echipat de nemti, iar in locul in care lucram eu fusese candva o fotocelula care atunci cand veneau pe banda rulanta laminatele le oprea la timp. Fotocelula se stricase, partidul nu dorea sa dea bani pe una noua iar inginerii comunisti nu reusisera sa o repare/schimbe/inlocuiasca asa ca au construit o mica cusca de tabla deasupra benzii rulante in care statea expertul in apasat pe on/off. Adica eu.
La varsta la care vrei sa construiesti piramide si sa rezolvi problemele universului jobul meu era sa tin locul unei fotocelule pe care comunistii nu voiau sa dea bani ca sa o inlocuiasca. Cariera mea de fotocelula n-a fost prea lunga, vreo trei luni cred, ca dupa aia patria a avut nevoie de mine in alta parte, s-o pazesc de hoti si unguri, dar divagam, sa revenim la fotocelula.
Mi-am jurat atunci in barba ca o fac in asa fel incat valoarea mea pentru cei din jur sa fie un pic mai mare decat a unei fotocelule pe care nu vor sa dea banii. Ceea ce imi place sa cred ca mi-a si iesit.
Imi aduc aminte de jobul de fotocelula din tineretile mele complicate ori de cate ori vad ingrijorari legate de AI-urile care “fura joburi”. Chiar azi dimineata un domn ingrijorat intreba pe Twitter “să presupunem ca de luni jobul tău dispare datorită AI. Ce faci?“
Daca esti ingrijorat ca un bot AI iti “fura” jobul inseamna ca ai un job de fotocelula si ai si o incredere in fortele proprii pe masura. Tot de fotocelula. Si mai devreme sau mai tarziu vei fi inlocuit de o fotocelula sau un bot AI sau de un alt muncitor cu țâțe mari. E normal sa se intample asta, atat este utilitatea ta pentru angajatori.
Poate ca ar trebui sa nu mai stai ca Miorita cu fusta ridicata in asteptarea soartei inexorabile si sa vezi daca nu cumva poti sa inveti sa faci si chestii pe care botii AI nu le pot face. Nici muncitorii cu țâțe mari.
Treaba noastra nu este sa inlocuim noi botii, astfel ca botii sa aiba timp de scris poezii si pictat ci e fix invers, adica treaba masinilor e sa ne inlocuiasca pe noi, ca sa avem mai mult timp ca sa facem lucruri cu sens.
Nu mai trai, ma, ca o fotocelula! Ca in timp ce tu traiesti ca o fotocelula botii AI scriu poezii despre tine. 😊
Schimbarea si riscul sunt grele, confortul e dulce :)