1. Suntem ceea ce mâncăm
Acum câteva zile stăteam la coadă la un grătar cu mici. Știu că nu sunt cea mai sănătoasă mâncare din lume, știu că cele 30 de grade de afară nu erau de partea mea, dar…micile plăceri ale vieții. Din fericire pentru mine nu fac asta decât atunci când sunt în România, că la noi la țară în Irlanda nu există gratare cu mici pe stradă.
În timp ce stau la coadă pe lângă mine trec un tată cu un copil. Copilul spune entuziasmat “tati, tati, uite mici”, iar tatăl îi răspunde “noi nu mâncăm așa ceva”.
În propoziția scurtă și seacă a tatălui sunt două elemente importante. În primul rând există un “noi”. “Noi” vs. “ăialalți”. Nefrecventabilii care mănâncă mici. Apoi există “așa ceva”. Nu sunt un aliment individual, nu sunt un fel de mâncare, ci o clasă de alimente low-grade pe care le evităm. Face parte din identitatea noastră să evităm anumite alimente.
Pentru că identitatea este, de cele mai multe ori nu ceea ce avem, facem, suntem, mâncăm, ci mai ales ceea ce evităm.
2. Suntem ceea ce evităm
“Noi nu mâncăm așa ceva” nu este despre mâncare, ci despre apartenență. Despre trib. Despre peșteră.
Banala propoziție “noi nu mâncăm așa ceva” vorbește în același timp despre identitatea familială (”în familia noastră nu se face așa”), despre clasa socială, despre etnicitate și cultură, despre religie (da, micii sfârâiau când ortodocșii mâncau doar pește), despre ideologie, despre stil de viață sau judecată morală. Toate acestea la un loc, în doar patru cuvinte simple.
Într-un alt context ar fi putut fi “noi nu mâncăm covrigi”, “noi nu mâncăm carne”, “noi nu mâncăm junk-food” sau “noi nu mâncăm produse procesate”. Același lucru.
“Noi nu mâncăm așa ceva” înseamnă de fapt “acesta este grupul din care facem parte”, “aceștia sunt oamenii noștri”, “așa ne recunoaștem între noi”.
Dacă vreți să aflați ce identitate are o persoană sau un grup, nu îi întrebați ce cred. Întrebați-i ce refuză să mănânce. Răspunsul spune mai multe despre identitate decât despre alimentație.
3. Cercuri de identitate
“Noi nu mâncăm așa ceva” construiește cercuri de identitate.
Familia – “La noi în casă nu se mănâncă...”
Eu am simțit-o pe pielea mea pentru că la mine în casă nu se mânca ciorbă de burtă. Am descoperit-o singur, în afara familiei și apoi am învățat să o gătesc singur, spre oroarea mamei, care vedea în parafilia mea cu ciorba de burtă un semnal pentru viitoare probleme comportamentale grave.
Regiunea – “Ardelenii/Moldovenii nu mănâncă...”
Ca ardelean cu rădăcini moldovenești nu vă mai dau exemple, că nu vreau să declanșăm vreun război sfânt aici, pe Substack. Use your imagination. 😊
Religia – posturi, interdicții alimentare.
Tocmai s-a terminat azi dezlegarea la pește. Nuff said.
Ideologia – veganism, carnivorism, ecologism, New Age
All the goodies.
Tribul online – comunități construite în jurul unei diete.
Mai solide decât par la prima vedere.
Mâncarea, mai precis ce NU mâncăm răspunde mai întotdeauna la întrebarea “cine suntem noi”, mai direct, mai clar și mai onest decât multe alte răspunsuri.
Veganul care vede mâncarea ca pe un buzdugan ideologic cu care îi izbește pe cei din alte peșteri. Ați văzut vreodată luminița de superioritate din ochii veganului?
Carnivorul care vede grătarul ca simbol al independenței și rezistenței la invitațiile toxice ale Ursulei să mâncăm insecte.
Entuziastul alimentelor “bio”, pentru ouă de la găini crescute în natură.
Habotniculentuziastul de sală de fitness, pentru care shake-ul cu pudră proteică este simbolul elitismului alimentar și de lifestyle. Pudra proteică este nectarul Zeilor. Shakerul este potirul. De unde să știe lumea că tu ești pur și dur și mergi la sală, daca nu ții pe banca din parc un shaker la vedere? Preferabil unul scump, care este brandul vostru favorit? Sfântul Graal?Sau dacii liberi care mănâncă doar brânză, barză, viezure și ocazional tocăniță de mânz. Și doar de 1 Decembrie fasole cu ciolan, suprema sofisticare.
Și cu voia dvs. ultimul pe listă, hipsterul, pentru care cu cât e mai greu de ghicit ce-o avea în farfurie și bagă în sistem, cu atât i se pare că e mai sofisticat.
Încerc să rezist tentației de a transforma ‘Noi nu mâncăm așa ceva’ într-un eseu.
Noi nu citim așa ceva. 😅
Gata, vă las, că mi se răcesc micii. Voi ce NU mâncați?