"Munca e compartimentata" sau vidanja de dimineata
"Munca e compartimentata" sau vidanja de dimineata
Azi dimineata asteptam semi-amortit, semi-adormit, semi-orice ca sa fiarba cafeaua cand pe geamul deschis mirosul proaspat de mare devenea tot mai intens. Initial am luat-o de semn bun, “inseamna ca se incarca personajul, am deja miros” mi-am zis in sinea mea. Dar mirosul intens de alge devenea miros de Techirghiol. O privire pe geam m-a lamurit ca sase etaje sub mine era o vidanja care scormonea intr-un canal continand amprenta de carbon a tuturor europenilor inghesuiti langa Las Canteras. Solutia a fost simpla, am inchis rapid geamurile, Techirghiol a disparut.
Pentru inchisul geamului ca sa nu mai vina miros in casa exista un termen tehnic, se numeste “compartimentalizare”. Se refera la politica simpla si inteligenta de a nu tine in acelasi sertar si sosetele si tacamurile. Le compartimentalizam, le tinem in sertare diferite.
Munca e compartimentata
Baietii cu ochi albastri care ne asculta in mod istoric convorbirile telefonice ca sa stie ca suntem in regula (bine, cu mine isi pierd vremea, ca mie nu imi place sa vorbesc la telefon, prefer sa scriu pe social media, ca acum) isi mai spun pasiv-agresiv unul altuia “sefu’, munca e compartimentata“. Pe la mine pe la tara in Irlanda ii zice “need to know basis“.
Adica Padraig ala micu’ il intreaba pe fermierul de tac’su “tata, cati bani am luat pe oile alea de le-am vandut saptamana trecuta?“ Iar tac’su ii raspunde cu bunatate “I'm sorry, son, but I can't share that information with you. It's on a need to know basis and you don't have clearance for that."
Compartimentalizarea e un concept cheie pentru militari, politicieni sau corporatristi, care pastreaza anumite informatii sau planuri izolate de colegi pentru a evita ca informatia sa se scurga in locuri nepotrivite.
Compartimentalizarea ca metoda de coping
Psihologii si psihoterapeutii (including yours truly) se folosesc de compartimentalizare intr-un mod si mai practic, si anume ca metoda de a face fata situatiilor in care emotii prea puternice ne invadeaza si ne perturba toate activitatile. De exemplu cand suferim o pierdere semnificativa. Sau atunci cand avem o ingrijorare sau ambivalenta serioasa. Invatam sa compartimentalizam ca sa ne putem izola partea noastra (inca) functionala de durere si sa ne protejam de haos.
Apoi invatam sa ne protejam de anumite situatii care ne declanseaza reactii emotionale puternice. O evitam pe curva aia care ne-a mancat zilele si noptile. Mai ales noptile. O vreme nu mai trecem prin locul unde un sofer beat ne-a calcat cainele. Etc.
Compartimentalizarea ca metoda de a gestiona emotiile negative sau prea puternice chiar functioneaza. Uneori insa functioneaza prea bine si incepem sa compartimentalizam totul, incuindu-ne emotiile care nu ne plac intr-o cutie, in loc sa le prelucram, sa coexistam pasnic cu ele. Iar evitarea sau separarea de emotiile noastre creaza noi probleme pentru care terapeutii au ca de obicei alte solutii.
Eu tocmai aud ca pleaca vidanja, asa ca pot sa termin cu compartimentalizarea si sa deschid din nou geamurile. Si sa trec la urmatoarea tema din newsletter.
Ce mai sarbatorim astazi?
Astazi 12 aprilie se sarbatoreste Ziua Internationala a Zborului in Spatiu (International Day of Human Space Flight). In Rusia sarbatorii de astazi i se spune mai simplu adica Ziua Cosmonautului. E o sarbatoare pe care americanii n-au reusit sa o digere niciodata pentru ca le aduce aminte de umilinta pe care au simtit-o cand primul om care a ajuns in spatiu a fost un sovietic. Atat de mare a fost frustrarea lor incat nici macar numele de “cosmonaut” nu l-au acceptat, au preferat sa inventeze unul al lor, adica “astronaut”. Trendul a continuat, chinezii numindu-si oamenii trimisi in spatiu “taikonauti”. Bine ca nu sunt prea multe tari in clubul select al celor cu oameni in spatiu, ca ar trebui sa memoram denumiri mai mult ca la “genurile” de homosexuali si travestiti.
In afara de cosmonauti astazi mai sarbatorim Ziua Sandvisurilor cu Branza la Gratar (National Grilled Cheese Sandwich Day), Ziua Vantului Puternic (National Big Wind Day) in onoarea vantului de 372km/h inregistrat in 12 aprilie 1934, apoi Ziua Devierii de la Norme (National Walk On Your Wild Side Day) si favorita mea absoluta, D.E.A.R., adica Ziua Lasa Tot si Citeste (National Drop Everything and Read Day).
Ati sunat vreun cosmonaut sa ii spuneti la multi ani? Dar un deviant?
Ce se mai intampla in Irlanda?
Vizita in Irlanda a presedintelui Biden ocupa jumatate din media irlandeza de astazi. In all fairness Biden este unul din cei mai irlandezi presedinti pe care i-a avut America (si a avut multi, vreo 23), cu 10 din 16 stra-stra-bunici din partea mamei provenind din Emerald Island. Asa ca Biden chiar isi merita statuia din Irlanda, spre deosebire de irlandezul Obama.
Ocazie cu care Garda a lichidat si micul camping ilegal de la intrarea in parcul Phoenix (cel din poza de mai sus), prezent de luni de zile acolo. Poate ca Biden ar trebui sa vina mai des in Irlanda.
In plina criza a locuintelor in Irlanda se mai pot gasi si locuinte mai ieftine. Cinci proprietati sub 100k de cumparat astazi. Interesati?
Cliseul irlandezului neglijent este aproape universal dar exista multe situatii care demonteaza acest cliseu. Un irlandez demonstreaza ca este un tata responsabil si isi tinea cocaina si pastilele de ecsasy intr-un seif. Nu ca cei care le tin la indemana copiilor. Chapeau!
O teapa care a prins tractiune zilele acestea in Irlanda este falsa vanzare de bilete de concerte. Sigur, partea pozitiva a povestii este ca spune ceva pozitiv despre Irlanda. O asemenea teapa nu poate fi posibila decat intr-un loc in care oamenii iubesc muzica si biletele la concerte se termina repede.
Ce se mai fura in Irlanda?
Tractoare John Deer pentru ca au GPS. Cele fara GPS nu mai au asa mare cautare. Odata cu tractoarele care se fura fermierii din Irlanda au si altele pe cap, cum ar fi politicienii eco-extremisti carora li s-a pus pata si pe agricultura irlandeza, ca si in Olanda si alte tari.
Cam asta e tot ce ar trebui sa stiti astazi despre Irlanda. 😊
"Ireland is a place where history and mythology are often indistinguishable."
P.J. O'Rourke