Presa irlandeza este astazi emotionata ca Romania si Bulgaria intra de maine in “Schengenul aerian”. Bine, sunt emotionati doar asa, de virtue signalling, pentru ca pe irlandezi ii doare la bașcheti de Schengen.
Irlanda NU este in Schengen si nici nu va fi vreodata.
Irlanda are opt-out pentru Schengen (nu este obligata sa intre in Schengen ca Romania) si nici nu va intra vreodata voluntar. Motivul e simplu, Irlanda are deja un “mini-Schengen” cu Marea Britanie de vreo suta de ani incoace, se numeste “Common Travel Area“, pe care il pretuieste mult mai mult decat Schengenul vietii. Si cele doua se cam exclud reciproc.
In 1973 cand UK si Irlanda au intrat impreuna, in aceeasi zi, in Uniunea Europeana aceasta a fost una din conditiile nenegociabile ale UK-ului, no fecking Schengen in contractul de aderare pentru UK si Irlanda. UK era ingrozita de ideea ca ar putea sa circule saracii Europei in UK fara sa arate vreun document la intrare asa ca…no Schengen. Probabil ca sa nu diluam identitatea etnostatului britanic cu portughezi si italieni galagiosi si saraci. Ne pastram pentru patruj’ de ani mai tarziu pentru pakistanezi si nigerieni. Irlandezii n-au avut nimic de zis aici, ca pentru ei CTA-ul era existential, asa ca au mers pe mana englezilor.
CTA (“Common Travel Area“), adica “mini-Schengenul UK-Irlanda“ este opera istorica a lui Churchill. Cand in 1922 in urma Tratatului Anglo-Irlandez Irlanda a reusit sa scape din bratele incordate (prea incordate) ale Perfidului Albion Churchill era Secretar de Stat responsabil cu coloniile. Si tocmai avea o mare dilema, ca fosta colonie Irlanda fiind foarte aproape de Marea Britanie, multi irlandezi traiau in Marea Britanie si multi englezi traiau in Irlanda. Cand zic “traiau” zic ca aveau proprietati, afaceri, familii. Ce trebuia sa faca, sa inceapa sa le ceara vize de sedere irlandezilor ca sa traiasca in continuare in Marea Britanie?
Iar irlandezii nu erau nici ei deloc de ajutor, ca urlau cat puteau ca ei nu mai sunt britanici si se apucasera sa isi tipareasca pasapoarte irlandeze, diferite de cele britanice. 😊
Dileme, dileme.
Winston Churchill era insa un tip practic asa ca a gasit o solutie geniala in simplitatea ei. A zis ca sigur, Irlanda e o tara straina (si independenta) si sa isi faca propriile pasapoarte, treaba ei. Dar irlandezii care se afla in Marea Britanie nu vor fi tratati ca straini, ci ca britanici, ceea ce pana nu demult si erau. Asa ca de atunci orice irlandez, indiferent ce pasaport are, cata vreme se afla in UK este tratat ca britanic. Are drept de sedere, de munca, sa deschida o afacere, sa se inroleze in armata britanica (!) sau sa voteze (!). Si evident, prin reciprocitate si britanicii aflati in Irlanda au fix aceleasi drepturi.
Asa ca de atunci, din 1922 a aparut acest “mini-Schengen anglo-irlandez“ care a functionat multi ani fara niciun acord scris care sa il legifereze. A fost pur si simplu un gentlemen’s agreement intre doua state. Abia in 1952 guvernul britanic s-a hotarat sa faca CTA mai restrictiv, dar nu pentru irlandezi ci pentru straini. Mai precis a aparut o lege care restrictiona circulatia libera intre UK si Irlanda pentru straini (adica ne-britanici si ne-irlandezi). Dar ideea de baza a ramas. Intre Irlanda si UK si insule (Channel Islands, Man) se poate circula fara vreun act de identitate. Asta sigur, doar daca mergi cu barca, pentru ca in principiu nu te poti sui in niciun avion de pe lumea asta fara sa arati un act cu poza. Nici macar in statele Schengen. Dar daca ajungi in UK cu avionul din Irlanda, la sosire nu iti va cere nimeni niciun act.
Asa ca celor care calatoresc intre Irlanda si Romania “mini-Schengenul“ in care intra Romania incepand de maine nu le spune absolut nimic. Si probabil nici romanilor. Este mult zgomot pentru nimic. Nu mi se pare vreun efort sa arat buletinul in aeroport cand vin sau plec din Romania, la fel cum il arat functionarului de la banca. Dureaza cateva secunde. Eliminarea controlului pasapoartelor in aeroporturile romanesti nu va face calatoriile mai scurte. Iar companiile aeriene oricum vor cere in continuare pasapoartele, ca sa stie cine se suie in avioanele lor.
Schimbarea care conteaza cu adevarat este eliminarea controalelor la frontiera terestra, cozile la care stai o ora vara daca vrei sa mergi din Vama Veche la Dalboka sa mananci niste scoici. Schimbare care nu a venit si nu va veni prea curand, pentru ca in EU se circula cu doua viteze. Big dogs si small dogs.
“Mini-Schengenul“ in care intra Romania incepand de maine va fi pentru multa vreme doar un kind reminder al dublei masuri cu care romanii sunt tratati in EU. Atat.
Exact asa.
Noi am zis ca vrem sa le intindem mâna toata, iar Europa ne-a luat numai un deget -- cel din mijloc, pe care ni l-a ridicat apoi in față.
.
Deja vad bancuri cu schengeneala trista, pe seama aceluiasi roman care o data se duce in treaba lui europeana cu avionul si, la sosire, toata lumea ii spune cat de cool este -- iar a doua oara se duce cu masina (ca a sarit Wizz-ul calul la biletele de avion, iar Tarom-ul exista mai mult ca sa genereze pensionari de lux) in aceeasi tara euro-schengenista, iar la granita lumea se uita la el nasol si-l lasa sa se perpeleasca in coada cateva ore.