Țara Leprechaunilor
Leprechaunul este probabil cel mai cunoscut personaj din mitologia irlandeza, un fel de spiridus rautacios si viclean, lacom, care iubeste aurul, priceput in a face pantofi, mititel, cu barba lunga si imbracat in verde.
Prima mentiune scrisa despre leprechauni este din secolul 8, in "The Saga of Fergus mac Léti", unde nu este descris chiar leprechaunul cu care ne-am invatat ci lúchorpáin, un grup de spirite acvatice, care odata capturate indeplinesc trei dorinte pentru a fi eliberate. Povestea a ramas in uitare, dar numele lúchorpáin a ramas. Si partea cu indeplinirea de dorinte in schimbul eliberarii.
Leprechaunii nu sunt neaparat personaje pozitive
Leprechaunii sunt cel mai adesea descrisi ca fiind creaturi mici, asemanatori cu piticii, imbracati in haine verzi, palarie verde, cu o barba alba lunga dar par rosu.
Comportamentul lor cam anti-social dupa standardele noastre de astazi, sunt rautaciosi, vicleni si pacalesc oamenii. Toate descrierile sunt de acord cu un lucru: obsesia leprechaunilor pentru aur, pe care il obtin in toate felurile si il aduna in oale pe care le ascund la capatul curcubeului. Personaje in general bogate, leprechaunii nu se dau in laturi de la nimic pentru a-si proteja aurul.
Leprechaunii mai sunt descrisi ca avand talent muzical, cantand la diferite instrumente, avand un puternic accent irlandez (ce surpriza), buni alergatori, vanitosi care nu tolereaza lipsa de respect din partea altora.
Cam cum se vad si majoritatea irlandezilor, nici nu e de mirare ca leprechaunul este creatura lor favorita. Care fata de irlandezul standard mai are si puteri magice, cum ar fi aceea de a disparea brusc sau de a indeplini dorinte.
Leprechaunii sunt locuitorii pe care i-au gasit celtii pe insula
O teorie interesanta pune aparitia legendelor leprechaunilor pe seama locuitorilor din Irlanda pe care i-au gasit celtii la sosirea lor pe insula, undeva cu 1000 de ani inainte de Hristos.
“Aborigenii” sau “irlandezii preistorici” erau mici de statura, foarte abili in a aparea si disparea pe neasteptate in padurile dese din insula, greu de gasit si greu de prins si fascinati de metalele noilor veniti. Asa incep legendele…
Cand ajungeti prin Dublin si nu aveti prea multa treaba puteti arunca un ochi si la Muzeul Leprechaunilor. Da, irlandezii isi iubesc leprechaunii suficient de mult incat sa le dedice un muzeu doar al lor.
There once was a leprechaun small,
Who lived in a tree very tall,
He’d sing and he’d dance,
And give gold at a glance,
But catching him was hardest of all!
Primii pacienti cu sechele neurologice in urma vaccinului anti-covid
In Irlanda viata revine la normal dupa pandemie. Aeroportul Dublin a anuntat ca volumul de pasageri a ajuns la nivelul pre-pandemic iar presa incepe sa vorbeasca public despre pacientii care au sechele neurologice in urma vaccinului Covid-19. Este semn ca cenzura oficiala (si mai ales cea neoficiala, auto-asumata a mass-mediei) a incetat.
Nu mai ne este frica sa vorbim despre victimele vaccinului, pentru ca nu-i mai descurajam pe cei sceptici sa se vaccineze. Eu n-am ramas cu sechele, poate doar cu un dinte impotriva vietnamezei care mi-a facut ultimul vaccin de parca mi-a infipt o furculita in brat. Cred ca ura persoanele care se vaccinau, nu am alta explicatie. Daca mai prind pandemia viitoare am sa ii rog sa ma lase sa ma vaccinez singur. Sau apelez la vreun leprechaun.
Bifa albastra veche a murit
Twitter a inceput sa stearga bifele albastre obtinute pe stil vechi, cele fara bani.
Printre primele victime mai high-profile se numara Papa, Ronaldo si Trump, care au acum conturi de saraci, din acele fara bluemark. Ce e viata…
Ocazie pentru multi progresisti sa porneasca noi discutii interminabile pe Twitter despre mutarea pe alte platforme. Am inteles, stateau pe Twitter pentru bifa albastra gratuita. Acum daca nu o mai au sunt dispusi sa isi stearga contul sau sa se mute pe Mastodon. ✅
Sa incheiem pe o nota optimista cu o sesiune de trad.