La tăți li-i greu, dar nu la fel

Ayatollahului Khamenei i s-a împlinit visul. A murit la el acasă. Posibil chiar în patul lui.

1.

Una din obsesiile dictatorilor este să moară la ei acasă, în patul lor. Pentru că alternativa este de regulă neplăcută: spânzurat ca Saddam, sodomizat pe stradă cu o baionetă ca Gaddafi sau fugar îl alte țări, ca Assad.

Ayatollahului Khamenei i s-a împlinit visul. A murit la el acasă. Posibil în patul lui. Dar nu chiar cum și-ar fi dorit, înconjurat de familie, ci probabil în somn, înconjurat de moloz.

Sigur, nu știm exact cum a murit, oficialii iranieni doar au recunoscut că ayatollahul Khamenei a murit acasă la el, după ce reședința lui a fost distrusă de o rachetă israeliană.

A murit în urma eșuării dialogurilor de la Geneva cu Unchiul Sam, pentru încăpățânarea lui de a îmbogăți în continuare uraniu, în speranța că va avea la un moment dat arma atomică.

Mă întreba de curând un distins follower, într-un ton faux-naïf de ce-or vrea toți dictatorii să aibă arma atomică. Kim etc. Acum followerul are cel mai bun răspuns.

Dictatorii vor să aibă arma atomică ca să moară în patul lor.

Dar nu Khamenei-style, probabil incinerat cu pat cu tot, ci în liniste, înconjurati de familie, bogăție si biografi. Arma atomică, măcar câteva focoase acolo, reprezintă asigurarea că nu te răpeste nimeni la miezul nopții ca pe Maduro si nu te incinerează ca pe Khamenei. De ce ar risca cineva să îl răpească pe Kim, care probabil că doarme cu telecomanda nucleară pe noptieră?

A muri de prost noaptea la tine acasă așa cum a murit Khamenei este un risc profesional la dictatori. Desigur, doar la cei care au o politică externă care nu se aliniază fără fricțiuni cu dorințele Unchiului Sam.

Dictatorii care se aliniază cu US sunt în perfectă siguranță. Prințul mostenitor al Arabiei Saudite sau presedintele neales Zelensky pot confirma asta. Dorm bine noaptea, călătoresc în perfectă siguranță și nu se tem nici măcar de propriul popor. Unchiul Sam veghează ca ei să aibă somnul lin.

2.

După ce Ayatollahul a fost retras la producător pentru un upgrade de soft, în Iran a apărut un vid de putere. Încă nu stim cât de grav, dar barbocrația iraniană pare solidă și să funcționeze bine în continuare.

88 de clerici îl vor alege din nou pe unul dintre ei ca să le fie lider suprem. Unul mai tânăr, mai bărbos, mai energic, mai ambițios si cu siguranță mai constient decât predecesorul său că arma atomică te ajută să dormi mai bine. Cele vreo 400 de kg de uraniu îmbogățit la cca 60% pe care le are acum Iranul constituie materia primă pe care viitorul ayatollah își va baza strategia de somn lin.

Într-un chip pervers, Unchiul Sam este cel mai puternic avocat al ideii că în zilele noastre dacă nu esti în NATO sau n-ai câteva petarde nucleare te paște un viitor incert. Deși nici NATO nu mai e ce-a fost, întrebați-i pe danezi.

Arma nucleară este polița de asigurare împotriva unui sfârșit previzibil. Nu te face nici invulnerabil, nici moral. Cu siguranță nu te face nici iubit. Te face însă costisitor.

E prea scump să îl lichidezi pe unul care are petarde nucleare, că nu știi unde păstrează telecomanda.

Dictatorii mor în general în patul lor. Dar nu toți la fel. Cei care au arma nucleară mor mai liniștiți și mai puțin zgomotos.