La niche, c'est moi

Ma aposteaza un amic mai vechi care mi-a descoperit de curand publicatia (asa ii zice Substack, ‘publicatie’) “tu despre ce scrii acolo?“. “Pai despre ce vezi”. “Asa, vad, dar care e nișa ta?“

Recunosc ca nu m-am gandit la o nișa anume atunci cand am lansat Irlanda.ie.

Numele de domeniu il aveam deja dintr-o ratacire anterioara, tot cu stiri bizare dintr-o insula vantoasa din Atlantic, dintre Europa si Da Land of da Brave. Deci ii raspund omului “…pai despre Irlanda, din astea scriu“.

“Lasa ma, ca nu scrii tu despre Irlanda, am vazut eu. N-ai poze, n-ai anunturi, ce Irlanda?“

Are si el dreptatea lui. In general scriu despre filme, despre carti, despre politicieni obscuri sau in plina descompunere politica pe care ii paste din nou cantatul la pian cu pixul, uneori (rar) scriu despre mancare, ca imi place sa gatesc, mai scriu despre noua religie mondiala a Wokăismului si da, din cand in cand, mai rar si cate ceva despre Irlanda.

“Le-am vazut, dar tot nu inteleg care-i nișa ta. Nu ar trebui sa ai o nișa? Orice blog are o nișa.“

Ultimul blog pe care l-am avut, cel mai longeviv, m-a tinut vreo zece ani si pe care l-am abandonat de alti zece avea o nișa foarte clara, psihoterapia si psihologia.

Daca scriam ocazional de vreun politician, de exemplu dl. Basescu, era doar ca sa explic ca din experienta mea clinica dl. Basescu bifeaza toate punctele din chestionarul Hare pentru psihopatie (chiar le bifeaza pe toate, daca nu ma credeti le luam pe rand si le bifam). Adica e psihopat ca la carte, bun de aratat studentilor. Mai bine zis era, ca acum s-a ramolit mai ceva ca irlandezul Biden, nu mai ai ce sa le mai arati.

Deci acolo aveam o nișa clara, nu crea confuzii, aici pe Irlanda.ie am ajuns ca Irinel Columbeanu, de ma intreaba lumea ce nișa am, “tataie, tu despre ce scrii?“

Alte bloguri publicatii sunt despre vinuri sau arhitectura sau avioane, deci au nișe foarte clare. La mine nu e.

Si in timp ce ma cazneam sa dau un raspuns coerent imi vine in minte baiatul ala cu l'état, c'est moi.

Ce nișă, bă? Nișa sunt eu. La niche, c'est moi! Haide, valea de-aici! Allez, hop là!

Nu “eu = viata mea”, ca eu nu duc o viata asa de palpitanta ca sa necesite update-uri periodice. Ci “eu = fereastra prin care vad eu lumea” ceea ce inseamna ca uneori pot vedea lucruri interesante si putem discuta impreuna despre ele.

A functionat. De cand i-am zis ca nișa sunt eu 🤴 nu m-a mai intrebat despre ce scriu.

Si nici macar nu sunt asa de sigur ca baiatul ala, “Quatorze” a zis-o pe bune pe aia cu “l’etat c’est moi”. Cica ar fi gargara, ca e apocrifa.

Ce mai conteaza? La niche, c'est moi!