Irish lives matter

Irlanda sarbatoreste 100 de ani de relatii diplomatice cu Unchiul Sam. Ocazie cu care Micheal Martin, unul din cei doi prim ministri rotativi ai Irlandei s-a dus in US ca sa sarbatoreasca asa cum se cuvine, intalnindu-se cu senatori si lobbisti pro-Irlanda.

America a fost intotdeauna speciala pentru Irlanda si viceversa. 33 de milioane de cetateni americani se considera irlandezi. Deci cam de 7 ori populatia Republicii Irlanda.

23 din presedintii americani s-au considerat irlandezi. Insa daca am considera “de origine irlandeza” un presedinte care are cel putin un stramos irlandez atunci — surprize, surprize — am putea considera TOTI presedintii US de pana acum de origine irlandeza. Chiar si pe ala negru de respira greu. Chiar si pe ala portocaliu de nu il iubeste lumea pentru ca se poarta nepoliticos cu China, UE si femeile.

Irlandezii din US au jucat un rol esential in iesirea Irlandei din ghearele Perfidului Albion. Organizatii nationaliste ca Fenian Brotherhood si Clan na Gael au fost pentru zeci de ani principala sursa de bani si arme pentru lupta de eliberare a Irlandei. Fara ele statul national irlandez nu ar fi fost posibil.

Eamon de Valera, autorul constitutiei irlandeze, primul prim ministru si primul presedinte al Irlandei a fost cetatean american, nascut la New York.

Republica Irlanda isi datoreaza existenta intr-o mare masura Americii. Asa cum si America moderna isi datoreaza actuala forma intr-o mare masura zecilor de milioane de irlandezi care i-au construit orasele, soselele, i-au fost presedinti sau au ajuns pe luna. Neil Armstrong, primul om pe luna avea origini irlandeze. As they do. 😊

Nu mai insist, ati prins ideea, Irlanda si Unchiul sunt partners in crime mai vechi. Ne-am fi asteptat poate ca aceasta aniversare rotunda a 100 de ani de relatii diplomatice sa fie sarbatorita cu entuziasm pe strazile Irlandei. Stegulete americane si poate majorete. Si un pic de bourbon, ca pentru single malt avem tot timpul din lume.

Atata doar ca pe strazile Irlandei zilele acestea nu se sarbatoreste incheierea bataliei de acum 100 de formare a statului irlandez ci se da una noua, de pastrare in viata a identitatii nationale a statului irlandez. Fara sange pana acum, din fericire, dar la fel de disperata.

Irlandezii ies pe strazi sa protesteze impotriva colonizarii accelerate a tarii lor cu migranti de alte culturi, alte religii, care le dilueaza si in final le vor anula identitatea culturala si etnica.

Efortul unor generatii pentru a crea un stat national irlandez este anulat de autobuzele cu migranti din Africa si Asia care ocupa treptat fostele camine de batrani, scoli si hoteluri din Irlanda.

Irlandezii victime ale crizei dorm pe strazi pentru ca toate locuintele sociale posibile au fost date deja sutelor de mii de migranti. Iar altele noi nu prea se mai construiesc, ca e criza. Doar migrantii ucrainieni cazati gratuit in Irlanda reprezinta 2% din totalul populatiei Irlandei.

Intr-o declaratie publica facuta zilele acestea Leo Varadkar, prim ministrul irlandez asigura publicul ca Irlanda urmeaza un “sistem de imigrare bazat pe reguli“. Cine ar fi crezut ca africanii vin la intamplare? 😊

Ne mai asigura ca aplicatiile sunt procesate intr-un timp record, ca toti aplicantii sunt inregistrati si li se iau amprentele si ca sunt tratati cu respect. Ne mai asigura ca vin ca sa scape de saracie si de climate change. No joke, asa a zis.

Iar in final incearca si o usoara analiza psihologica a protestatarilor anti-migratie din Irlanda, care ar proiecta asupra migrantilor propriile lor nemultumiri si probleme.

Nu e usor ironic ca un prim ministru de origine indiana sa isi asigure votantii irlandezi ingrijorati ca isi pierd identitatea culturala si etnica ca migratia se face dupa reguli clare? Nu e usor ironic ca le spune ca arunca asupra migrantilor propriile lor probleme?

Pentru ca pentru protestatarii de zilele aceastea de pe strazi in mod evident migratia insasi este problema. Ca pentru toti ceilalti europeni. In curand si pentru romani.