Ideile cele mai bune ne vin in libertate
Ideile care ne vin in casa sau birou sunt diferite de ideile care ne vin pe strada, in parc sau pe malul marii. Nu la figurat, ci la propriu.
1. Idei de libertate.
Ideile care ne vin in casa sau birou sunt diferite de ideile care ne vin pe strada, in parc sau pe malul marii. Nu la figurat, ci la propriu.
Am aflat asta pe cont propriu cand mi-am dat seama (in timpul unei plimbari in padure, desigur 😊) ca cele mai reusite proiecte ale mele, mari si mici au inceput cu o idee care mi-a venit “afara”.
Sigur, si in casa imi vin multe idei (nu vreti sa stiti 😅) dar astea de casa sunt asa, idei mai tactice, mai pe saracie, mai pe supravietuire. Sa repar ceva stricat, sa optimizez ceva care scartaie. Nu sunt idei strategice, de crestere, de dezvoltare. Si adeseori sunt idei “fricoase”, imbibate cu anxietate.
In schimb ideile de outdoor sunt idei de crestere, idei de celebrat viata. Vezi un pasaroi pe o creanga si te simti solidar cu el. Simti o bucurie discreta dar concreta, scuzati rima involuntara, ca te misti liber de constrangeri prin ecosistem. Sigur, nu toti participantii se misca liberi, ca unii membri ai ecosistemului au tot felul de constrangeri, fuste stramte si tocuri-cui. Daca ai pantaloni largi si sandale comode si n-ai prea multe bagaje esti un om liber.
Am intuit mai demult ca ideile de pe strada sunt diferite de cele de-acasa, ca ideile de afara sunt “mari”, de crestere, iar cele din casa sunt “mici”, de “intretinere”. Foarte probabil o achizitie evolutiva. La un moment dat specia noastra a decis ca e bine sa avem doua feluri de idei, care sa se potriveasca cu contextul.
Atunci cand un stramos de-al nostru de acum un milion de ani umbla liber prin iarba deasa a savanei intra in “modul de culegator-vanator”, era expansiv, explorator, cu ochii la orizont. Cred ca atunci hominizii au lansat expresia “the sky is the limit”.
Iar atunci cand era “blocat” in pestera intre alti hominizi musculosi, nespalati si agresivi, nu prea era timp de explorare si privit cerul, ca trebuia sa isi pazeasca spatele. Asa ca ideile erau pe “survival mode”.
2. Carnetelul
Am inceput sa imi notez ideile bune pe strada intr-un carnetel, atragandu-mi furia tacuta a babutelor care vand patrunjel. Ca na, daca esti traficanta de patrunjel si il vezi pe unu’ care pare bine hranit ca se uita in jur si noteaza chestii, primul gand care iti vine este ca e un frumentarius1, un agent al Sfantului Ilie Saracitorul romanilor care precede amenda, confiscarea ierburilor aromate si umilintele asociate.
Pentru mine ideile au devenit de doua feluri: