Gradinile zoologice umane

N-a fost nevoie de hibrizi ca sa-i tratam pe oameni ca pe animale. O facem deja.

1. Homo sovieticus

V-ati intrebat vreodata ce s-ar fi intamplat daca “verisorii” nostri euro-asiatici, neandertalienii nu ar fi disparut acum 40.000 de ani? Sau daca in zilele noastre, printr-un miracol am descoperi undeva in adancurile Asiei Centrale un trib de neandertali care a supravietuit pana in zilele noastre? Sau undeva in Africa un trib de hominizi, dintr-o alta specie de homo decat a noastra?

Cum i-am trata? Ca pe oameni cu drepturi depline? Ca pe animale? Ce ar reprezenta ei pentru noi? Un fel de delfini bipezi? I-am vizita in gradini zoologice?

La inceputul secolului trecut, un biolog rus, Ilia Ivanov, era obsedat de incrucisarea intre animale cat mai diferite si de inseminarea artificiala. Cine stie ce copilarie chinuita o fi avut si el, ca obsesiile astea ciudate nu apar chiar peste noapte. 😊

La momentul revolutiei ruse Ivanov perfectase deja o tehnica de inseminare artificiala care functiona bine. Putea cu ajutorul acesteia sa insemineze cu un singur armasar pana la 500 de iepe, o performanta exceptionala pentru anii ‘20, care il transformase intr-o celebritate. Insa sa combini cai cu cai era total neinteresant pentru Ivanov, visurile lui erau mai mari. Mult mai mari.

Visuri care s-au aliniat frumos cu cele ale autoritatilor sovietice, care aveau fantezii cu un hibrid intre om si maimuta, mai puternic decat un om, mai docil, cu inteligenta mult mai putina. Care sa nu vorbeasca, sa nu invete prea multe, sa nu se planga. Muncitorul perfect pentru constructii sau agricultura. Sau poate chiar infanteristul perfect, care doarme pe o piatra si nu se plange niciodata. Un fel de Andrew Tate, care sa vorbeasca cat Iohannis si sa aiba sasiu de Adrien la Merveille.

Ivanov a primit mana libera (si buget la fel de liber) de la autoritatile sovietice si a efectuat mai multe experimente pentru a obtine un metis om-cimpanzeu sau om-urangutan. A reusit sa insemineze trei femele de cimpanzeu cu sperma umana dar niciuna nu a reusit sa duca sarcina la bun sfarsit. Nici nu orangutanul nu a avut prea mare succes, ultimul pe care il avea a murit inainte sa aiba urmasi problematici.

In final sovieticii au ajuns la concluzia ca oricum au destui oameni pe care ii puna la munca, nu mai au nevoie si de maimute pentru asta, asa ca in 1930 l-au arestat pe Ivanov.

In Uniunea Sovietica asa se incheiau proiectele de care statul nu mai avea nevoie, prin arestarea celor implicati in proiect. A fost condamnat la cinci ani, din care a apucat sa faca doar doi, ca a murit intre timp. Odata cu Ivanov omenirea a ratat sansa cea mai serioasa pe care a avut-o de a vedea cum arata un “humanzee”, adica un hibrid om-cimpanzeu.

2. Humanzee-ul

Ivanov n-a fost singurul care a vrut sa vada cum arata un hibrid om-cimpanzeu, si alte tari au avut programe similare. China a avut un program similar destul de avansat (zvonurile spun ca au avut si ceva rezultate), inchis in timpul Revolutiei Culturale. Si SUA a cochetat cu un program similar, al unui humanzee, pe care, spre onoarea lor, l-au abandonat si ei la timp.

Zvonuri despre existenta “naturala” a unor hibrizi om-cimpanzeu au existat dintotdeauna. In evul mediu Sfantul Damian (sec. 11) pretindea ca avea cunostinta de existenta unui urmas al unei femei care se incrucisase cu un cimpanzeu. Mai tarziu, in anii 1700, un calugar franciscan intors din Africa pretindea acelasi lucru, ca existau hibrizi om-cimpanzeu.

In SUA a circulat o vreme povestea lui Oliver, un cimpanzeu ciudat, cumparat din Congo, caruia ii placea sa mearga in pozitie bipeda si ii placeau femeile. Ma rog, cui nu-i plac? Dar divaghez.

Oliver avea o fata diferita de a cimpanzeilor obisnuiti, ceva mai plata si avea 47 de cromozomi, unul in plus fata de oameni si unul in minus fata de tovarasii lui cimpanzeii. Cam pe la mijloc. Cat sa ne tulbure imaginatia.

Sovieticii pretind ca humanzee-ul lor n-a aparut niciodata, ca au oprit proiectul la timp iar parintele proiectului, Ilia Ivanov, a sfarsit el insusi intr-o gradina zoologica pentru indezirabili, in dulcele stil sovietic.

Povestea e insa un pic mai complicata. Ivanov nu era un excentric izolat, era un biolog cu reputatie si sustinere de la varful conducerii sovietice. Oficial proiectul lui a avut ca obiectiv sa demonstreze continuitatea dintre om si animal. Neoficial, putem doar sa ne amuzam facand scenarii. Ce isi doreau de fapt sovieticii? Ce-ar fi fost daca le iesea?

3. Un trib ipotetic

Haideti sa ne imaginam pentru un moment ca proiectul lui Ilia Ivanov ar fi reusit, ca multe alte proiecte bizare ale umanitatii.

Sa ne imaginam ca undeva departe de lumea civilizata, undeva prin Asia Centrala, in inima URSS, acum o suta de ani s-a format un mic sat secret, populat cu humanzee. Oficial trecuti sub tacere, neoficial pastrati pentru cercetare. La fel ca rezervatia sovietica secreta de vulpi domestice etc.

Dupa 1991, odata cu disparitia URSS dispar si bugetele pentru proiectele secrete, cercetatorii se pensioneaza, mor, se risipesc. “Satul” hibrizilor om-cimpanzeu ramane in aer. Cateva fiinte, nici oameni, nici animale, care se hranesc cu resturi din natura.

Cimpanzeii sunt printre cele mai agresive animale care exista, cu o muscatura mai puternica decat a tigrului si o forta de cateva ori mai mare decat a omului. Si da, mananca fara probleme carne cruda. Ocazional practica si canibalismul.

Daca hibrizii au mostenit toate acestea, ar fi imposibil de integrat in societate. Prea umani ca sa-i pui intr-o gradina zoologica, prea periculosi ca sa-i lasi liberi.

Ce statut ar fi avut hibrizii om-cimpanzeu astazi? Cetateni rusi cu acte de identitate? Animale? Prizonieri in gradini zoologice?

Sigur, e un scenariu SF. Dar adevarul neplacut este ca stim deja cum se comporta societatile in fata celor pe care nu-i considera “suficient de umani”.

4. Gradinile zoologice umane

• In Paris, Bruxelles sau Berlin, pana tarziu in secolul XX, africani adusi din coloniile imperiilor europene erau expusi in “sate traditionale” pentru distractia publicului european.

  Erau numite frumos “expozitii etnografice”, dar erau chiar gradini zoologice cu oameni. Tarcuri frumos amenajate, exemplare umane alese cu grija, familii cu copii. Sau “pui”, daca vreti. Doua lumi diferite, in care vizitatorii si “vizitatii” se uitau unii la altii printre gratii.

• Fast-forward in zilele noastre. Pe una din insulele din arhipelagul Andaman, apartinand Indiei, exista o populatie recunoscuta oficial ca fiind “protejata” de statul indian.

  Populatia sentineleza e “protejata” adica izolata fortat, fara posibilitatea unui contact cu lumea din exterior, fara drepturi reale, tinuti intr-o rezervatie umana in care drepturile oamenilor nu exista. Nu se stie exact cati sunt, daca mor de foame, sau ce s-ar intampla in cazul ipotetic in care unii si-ar dori sa plece de acolo. Traind pe o insula indiana ar trebui sa fie cetateni indieni, nu?

• tehnic vorbind ghetourile secolului trecut nu au fost nimic altceva decat “rezervatii” umane. Nu bazate pe biologie (desi ideea centrala a “rasei inferioare” era chiar una biologica) ci pe ideologie. Mecanismul a fost acelasi. O categorie de oameni a fost declarata “inferioara”, apoi inchisa intr-o rezervatie, lipsita de drepturi, redusa la o existenta subumana, infometati sau exterminati.

De fiecare data cand am intalnit istorie un “altul” care nu se incadra in definitia noastra de uman, solutia a fost aceeasi: garduri, izolare, expozitie sau exterminare.

E usor sa ne amuzam astazi si sa spunem “noroc ca sovieticii n-au reusit sa obtina humanzee”. Atata doar ca nu e nevoie sa ne imaginam scenarii SF. Trebuie doar sa ne uitam la cum ne purtam cu oamenii reali care nu ne plac.

De exemplu cei doua milioane de oameni pe care ii infometam chiar acum in rezervatia umana numita Gaza. Oameni infometati care sunt ademeniti cu mancare ca sa iasa de unde stau ascunsi doar pentru a fi impuscati de lunetisti. In buna traditie a vanatorilor din toate timpurile.

5. Au existat humanzee-ii?

Au existat humanzeii? Probabil ca nu. Sau cel putin nu avem dovezi clare pentru asta. Oliver se poate sa fi fost doar un accident genetic. Iar Sfantul Damian nu e o sursa serioasa. Sfintii in general nu sunt surse serioase.

Insa daca humanzeii ar fi existat si ar fi ramas printre noi stim sigur cum i-am fi tratat.