Citeam azi dimineata o stire banala (din pacate devenita mult prea banala) cu un derbedeu in Irlanda care a agresat un politist si apoi a incercat sa fuga. Si imediat dupa stire urma “explicatia” ca derbedeul suferea de stres post-traumatic pentru ca fusese implicat intr-o altercatie cu zece ani in urma intr-o vacanta in Spania.
Nu stiu cum mai e presa din Romania, ca nu prea mai urmaresc, dar presa din Irlanda a devenit o mlastina apologetica. Fiecare fapt anti-social care se intampla are o buna justificare psihologizanta, plina de empatie si intelegere umana.
Un alt derbedeu care a atacat la intamplare pe strada, doar ca sa se distreze un turist american, i-a scos un ochi si l-a bagat in coma? Da, sigur, nu e bine ce a facut dar provine dintr-o familie defavorizata, mama singura, a crescut in multe lipsuri, putina intelegere va rugam. L-au prins si i-au dat drumul.
Doi spargatori de locuinte surprinsi de proprietar in timp ce ii goleau casa si au injunghiat proprietarul din cauza socului ca au fost surprinsi? Serios, nu sunt baieti rai, deja si-au cerut scuze injunghiatului si au acceptat sa faca o cura de dezintoxicare, ca drogurile erau problema. Iar injunghiatul deja si-a revenit, hai ca nu e mare chestie. Au nevoie de tratament si de intelegere, nu de pedeapsa.
Presa irlandeza ajuta publicul larg sa inteleaga si sa accepte justitia irlandeza de tip pescuit-sportiv “kiss & go“.
Un pedofil prins la “vanatoare” in jurul unul teren de joaca pentru copii? Saracu’, a fost si el agresat de un vecin cand era mic si doar repeta ce a invatat, sa fim un pic mai intelegatori si mai toleranti.
Din motive pe care nu le inteleg pe deplin (sau nu vreau sa le inteleg, ca o dau in conspiratii…) presa irlandeza seamana mult — mult prea mult — cu pledoaria avocatului agresorului.
Pe avocat il inteleg cu argumentele cu copilaria chinuita, cu abuzul de droguri, cu problemele de sanatate mintala. Fix pentru asta e platit avocatul, sa incerce sa manipuleze emotional judecatorul ca sa obtina o pedeapsa cat mai mica pentru clientul lui. Dar presa irlandeza care incearca sa “puna in context”, sa relativizeze si sa minimizeze fiecare fapta abominabila nu o inteleg.
Aproape ca am ajuns ca in US, cu statuia unui “erou” ca George Floyd pe strazi. Care dupa ce jefuit statii de benzina, dupa ce a amenintat o femeie insarcinata ca o impusca in burta a murit eroic sub genunchiul unui politist care incerca sa il imobilizeze. Iar politistul e in puscarie pentru faptul ca incerca sa isi faca datoria adica imobilizarea ticalosului.
In Irlanda povestea george-floyd-style e urmatoarea: trei spargatori surprinsi la “treaba” fug de politie cu masina. Politistul se lanseaza in urmarirea lor, ca na, de asta e platit, sa prinda ticalosi, inclusiv spargatori. Spargatorii intra pe autostrada pe contra-sens, politistul abandoneaza urmarirea, ca era prea riscant, fugarii continua si se lovesc de un tir care circula regulamentar si mor toti trei. Viteza ucide. In buna traditie george-floyd-ish a zilelor noastre politistul e suspendat, anchetat, hartuit pentru moartea celor trei spargatori, cu explicatia ca daca el nu ii speria si nu ii urmarea cu viteza saracii oameni ar fi condus atent, nu ar fi intrat pe contra-sens si ar fi ajuns cu bine acasa la familiile lor. Presa irlandeza abunda in detalii despre ce oameni buni erau (no joke) si ce familii iubitoare aveau. Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, google it!
Intr-un singur loc insa presa irlandeza nu este apologetica. Intr-un singur loc trage o linie rosie si nu mai face nicio concesie. Poate trata cu empatie si intelegere orice spargator, pedofil sau criminal. Insa nu l-a putut ierta pe George Berkeley, filosoful irlandez pentru ca ar fi aparut dovezi istorice ca la un moment dat in viata lui gradina casei pe care o cumparase era ingrijita de ceva gradinari negri sclavi.
Fiecare ticalos are o poveste. Pe care presa irlandeza este foarte dispusa sa o prezinte. Uneori ma intreb de ce infractorii din Irlanda mai dau banii pe avocati, cand exista presa. Ar trebui atunci cand sunt prinsi sa apeleze direct la redactia “Irish Times” sau alte vuvuzele stangiste ca jurnalistii sa le spuna povestea emotionanta cu copilaria chinuita in fata judecatorului.
Prea mult bine, de prea mult timp, si uitarea istoriei. Vestul e curios sa experimenteze valorile Estului. Noi din Est avem o intelepciune traumatica si recunoastem ce am trait in comunism si vedem cum vireaza totul catre ceea ce a fost pe la noi, de aia si suntem critici, stim ce urmeaza. Vestul insa nu a trait asta, nu stie, si in teorie autoritarismul suna bine, te scapa de responsabilitatea libertatii si afirma ca are grija de sentimentele tale. Plus ca stie sa fie si violent/represiv arunci cand trebuie, pentru a-ti satisface pornirile masochiste. Imi aduc aminte de borderlineurile care se scarificau/crestau pe antebrate cu lama in FR; le-ar prinde bine sa fie abuzati de cineva din exterior, scapa si de vinovatia fata de sine si mai au si pe cine sa dea vina. Povestea asta va mai merge o vreme pana populatia la nivel de masa se va satura si va vira in cealalta extrema, ceea ce e si asta rau, by the way. Va vira cand "triumful" mediocritatii va fi simtit pe propria piele, respectiv vor incepe sa se blocheze servicii & institutii, sau sa mearga foarte prost. Dar mai dureaza. Yep, sunt cam sumbru azi, dar toata povestea asta cu BLM, leftists, woke et co. ma preocupa de cand a aparut, pentru ca imi impacteaza existenta si va mai continua inca. Deja incepe sa fie paradoxal, ma simt ca la nebuni in societatea de azi, si zilnic ma gandesc daca am luat-o eu razna sau societatea a devenit psihotica/irationala. Si aceste ganduri sunt nelinistitoare.
si aia din singapore is foarte grijulii si atenti cu cei care incalca legea:
https://twitter.com/rtenews/status/1684797365641760768?s=46&t=tNoh_nAySNfAaMbY5YH_8Q