Fetele mosului si fetele babei

o poveste despre neo-printese

A fost odata ca niciodata, intr-o tara indepartata un colt uitat de lume unde traiau un mos si o baba, vecini, care aveau fiecare cate doua fete.

Fetele ajunsesera demult la varsta maritisului dar cum nu aveau alti vecini pe acolo nu aveau cu cine sa se marite. Tot ce puteau sa faca era sa aiba discutii de dimineata pana seara despre maritisul improbabil si posibilele solutii.

Mosul si baba nu le erau de prea mult folos pentru ca experienta lor de viata pe ramura era limitata, traisera toata viata din agricultura de subzistenta si atat. Mosul se pricopsise cu fetele lui dintr-o scurta casatorie terminata cu nevasta fugind cu un circ care a trecut pe langa casa lor iar baba se alesese cu fetele din multele ei incercari nereusite din tinerete de a-si gasi un sot.

Dupa multi ani de discutii nesfarsite despre casatorie fetele mosului si fetele babei au ajuns la concluzia ca daca tot nu isi pot gasi un sot traditional, unul full-time, ar putea sa incerce macar o varianta part-time, folosindu-se de faptul ca locuiau la marginea unui drum foarte circulat. Un avantaj cert pentru persoanele greu-maritabile.

Nu aveau cu cine sa se sfatuiasca despre ceea ce ar putea sa insemne o casatorie cu ora si despre care sunt nevoile reale ale unor calatori care si-ar putea dori o sotie pentru o ora-doua, asa ca fiecare dintre fete s-a hotarat sa se marketeze dupa chipul si asemanarea ei.

• Fata cea mare a mosului, foarte practica era convinsa ca intr-o casatorie un barbat are nevoie de o femeie harnica, priceputa si mai ales eficienta, asa ca serviciile ei se bazau pe spalat, calcat si gatit, adica acelea ale unei bune gospodine. Si sigur, cate vreme un client/sot temporar astepta sa i se usuce hainele era binevenit si un pic de sex banal, nimic iesit din comun. Venea la pachet cu celelalte servicii. Ca si in casatoriile full-time, cele cu contract pe durata nederminata.

• Fata cea mica a mosului, care nu avea abilitatile gospodaresti ale surorii ei dar mostenise si ea spiritul practic al mosului s-a gandit ca nu toti sotii isi doresc spalat, calcat si gatit (mai ales cei aflati in tranzit) asa ca a decis sa se concentreze doar pe partea cu sexul rapid si fara mofturi. Sex si atat. De spalat sa ii spele nevasta-sa aia full-time cand o ajunge acasa. Si ca sa faca oferta mai atractiva a redus pretul la un minimum acceptabil pentru toata lumea, si pentru ea si pentru clienti, pardon, sotii cu ora.

Fetele babei le ironizau pe fetele mosului pentru abordarea lor umila si preturile mici. Baba single-parent le spusese toata viata ca “ele sunt cineva, ele nu sunt ca oricine”, un fel de elitism de saraci, sigur, fara niciun argument real si ca ele nu ar fi la fel ca toti ceilalti amarati.

• Fata cea mare a babei s-a hotarat sa ofere servicii premium, geisha-style, pentru barbatii educati, in cautare de un pic de clasa. Asa ca isi pregatea fiecare sesiune de maritis pe termen scurt cu grija, se farda ore in sir, se imbraca cu multa atentie la detalii, oferea servicii de cosplaying si le citea clientilor poezie sau dansa pentru ei. Sesiunile ei erau atat de educative incat multi dintre clientii ei erau hotarati sa isi trimita si baietii cand vor creste mai mari, ca sa invete cum sa se poarte cu o doamna in societate.

In schimb fata cea mica a babei, spre deosebire de sora ei si de vecinele de peste drum nu stia sa faca nimic si nu voia sa faca nimic pentru clientii ei.

Nu se simtea atrasa de niciuna din abordarile celorlalte fete si in sinea ei nici nu isi dorea clienti. Nu isi dorise niciodata un sot si in felul ei era multumita cu viata tihnita de la tara, in care putea sa isi petreaca timpul cum dorea. Pe de alta parte nu putea refuza munca, pentru ca si-ar fi antagonizat familia care o intretinea. Asa ca i-a venit o idee traznet si a pus la intrare la usa un anunt cu un pret ireal de mare pentru serviciile ei.

• S-a auto-declarat printesa, si ca in cazul oricarei printese nu poti intra decat cu un inel cu un diamant pe masura. Minimum un carat. Iar dupa ce reusesti sa intri mai negociezi. Statea toata ziua pe un divan si se ratoia la vizitatori, care veneau cu daruri. Pe unii dintre ei ii dadea imediat afara si ii umilea strigand la ei ca nu asa se vine la o printesa, cu inele de saraci. Pe altii ii accepta sa vorbeasca o vreme cu ei. Iar sex nu facea cu niciunul, pentru ca printesa nu era interesata de sex. Si nici de oameni, in general nu era interesata.

Initial celelalte trei fete au fost socate de abordarea “printesei”, considerand-o lipsita de orice logica si dezastruoasa pentru business. Apoi au fost si mai socate sa vada ca functiona. Cumva functiona. Barbatii umiliti si respinsi, care cheltuiau bani multi pe cadouri scumpe reveneau periodic pentru a petrece macar cateva minute cu “printesa”.

Si intr-o zi fetele si-au luat inima in dinti si au intrebat cativa dintre clientii printesei de ce revin la “printesa” daca nu primesc nimic. De ce nu apeleaza la alte oferte de pe piata, la Gospodina Perfecta sau la Curtezana Priceputa, de exemplu. Iar unul dintre ei le-a raspuns. “Pai de mancare gatita sau spalat haine sau de sex rapid am parte si acasa, de la nevasta permanenta, aia pe termen lung. Dar la o printesa nu am acces in alta parte. Taran ma simt si acasa. Insa aici pot sa ma simt print.“

Iar fetele au invatat atunci o lectie importanta, ca barbatii sunt niste creaturi ciudate, carora uneori le place sa sufere umilinte din partea unor printese imaginare. Dar n-au avut prea mult timp sa se gandeasca la asta, ca trebuiau sa se pregateasca pentru urmatorii clienti care veneau la Gospodina Perfecta, Curtezana Rapida si Doamna de Societate.

Iar eu am incalecat pe o sa, si v-am spus povestea despre neo-printese asa.