Feminism jurasic si suveranisme pe cale de disparitie

Un pic de dreptate postuma facuta soparlelor-regina care au murit acum 66 de milioane de ani fara sa mai vada dreptatea egalitatii de gen.

1. Jurasica: trecutul e feminin

Lupta feminismului cu nedreptatea istorica se extinde de la ultimele zeci de ani la ultimele zeci de milioane de ani. Unii sunt ambitioase (sic!).

Un grup de experte feministe (nu-mi e clar in ce sunt experte, dar asa am citit, ca sunt ‘experte’, asa va spun si eu) au inceput sa faca presiuni asupra comunitatii stiintifice ca sa schimbe denumirea stiintifica la mai multe specii, incepand cu celebrul “T rex”. In special cu T rex si sa repare o nedreptate jurassica.

Expertele au doua argumente solide, de necontestat:

1. unele teorii spun ca specia de mega-soparle T rex avea femela mai mare, mai solida si mult mai rea decat masculul (cam cum e acasa la familia Sosoaca-Ivanov, ca sa aveti un visual), deci e total de-a-n-pulea sa celebram masculul. Ar merge mai bine “T regina” decat “T rex”.

2. avem nevoie sa abandonam cliseele patriarhale si sa punem denumiri neutre de gen. S-a propus Tyrannosaurus monarch (gender-neutral!), Tyrannosaurus sovereign (pentru vibe-ul de inclusivitate) si Tyrannosaurus R. (ca aici intra si ‘rex’ si ‘regina’ si ‘reginoii’ neclari cu sexualitatea lor).

Un pic de dreptate postuma facuta soparlelor-regina care au murit acum 66 de milioane de ani fara sa mai vada dreptatea egalitatii de gen.

Incerc sa rezist tentatiei de a sugera ca ar trebui sa o aleaga pe doamna Michelle Chewbacca ca presedinta de onoare a organizatiei, ca sa nu se interpreteze.

2. Comentati persoane?

Din beznele internetului tot apare din cand in cand un fel citat-mema-vorba-de-duh, atribuita pe rand la tot felul de personaje, de la Osho la Einstein. Mema zice ca mintile mici discuta persoane, mintile medii discuta evenimente iar mintile mari discuta idei.

Banuiesc ca nemurirea citatului vine din faptul ca cine il foloseste se simte inteligent, ca na, el, folositorul de meme nu “discuta” oameni, idei (mema e idee, intelegeti, da?).

Atata doar ca citatul e de o prostie infioratoare.

Cine discuta despre Aristotel, Nietzsche sau chiar sotul domnului Macron nu e chiar ‘minte mica’. Poate fi filosof, istoric, sociolog sau psihiatru, e ok.

Apoi sa nu uitam de psihologi si psihoterapeuti care sunt antrenati si platiti sa vorbeasca toata ziua despre oameni. Poate ca unii sunt “minti mici” (dl. David e primul care imi vine in minte), dar sunt asa din fabrica, nu din cauza faptului ca vorbesc despre alti oameni.

In plus, fractura logica si cu cei care discuta idei. Un islamist infocat de cele mai multe ori discuta idei. Ipoteticele 72 de fecioare care il asteapta facand spagatul dupa ce islamistul da cu masina peste cativa batranei la un targ de Craciun nu sunt “persoane” ci idei. Idei corupte si aberante dar tot idei. Mi-e greu sa il vad pe islamist ca o “minte mare” doar pentru faptul ca discuta despre niste idei delirante.

Ultimul argument pe care l-as avea e legat de discutiile despre persoane, pe care mema si inteligentii care o propaga incearca sa le duca in derizoriu.

Nu trebuie sa fii un antropolog de rasa pura ca sa intuiesti ca banala barfa a avut rolul ei pentru stramosii nostri si s-a pastrat ca o achizitie evolutiva utila.

In comunitatile mici si inchise in care au trait stramosii nostri milioane de ani era esential sa fii atent la detaliile comportamentului colegilor, in special al celor mai musculosi si mai violenti decat tine. Sa poti sa faci prognoze, sa eviti situatii, sa faci aliante. Ceea ce numim noi astazi cu nedreapta ironie ca fiind “barfa” atunci era un instrument esential pentru supravietuire. Cu cat barfeai mai consistent si mai inteligent, cu atat evitai mai bine situatii nedorite.

Nu e nimic fundamental gresit sa discuti despre persoane, si nimic fundamental pozitiv sa discuti despre idei. Singurul lucru gresit din start este sa reciclezi pe nemestecate meme care ti se par ca te fac sa pari inteligent. Pentru ca obtii efectul opus.

Adevarata minte mica e aia care recicleaza meme pe nemestecate, fara sa gandeasca.

3. Suveranisme pe cale de disparitie

Se mai duce un mit. In curand toti britanicii adulti vor fi obligati sa poarte la ei buletinul. Un buletin de identitate pe care nu il au inca, tocmai il pregatesc autoritatile.

Britanicii s-au mandrit intotdeauna cu acest semn de “suveranism”, de libertate individiuala, ca “cetateanul suveran” nu are obligatia sa se legitimeze. Spre deosebire de amaratii aia din tarile care au luat de la Bismarck obiceiul de a-si obliga cetatenii sa poarte la ei acte de identitate. Germania, Romania etc.

Unul din putinele lucruri care mi-au placut din prima zi la patria mea adoptiva, Irlanda, a fost ca irlandezii nu erau obligati prin lege sa aiba un act de identitate. Nici la ei, nici in general. Nici buletin, nici pasaport, nimic. Deschideai un cont bancar cu o factura de gunoi pe numele tau iar functionarul te credea pe cuvant cand ii ziceai ca te cheama Popescu. Sau Bruce Lee.

Sigur, dupa un timp lucrurile au devenit mai paroase complicate, functionarul de la banca mai facea nazuri, ii mai aratai un pasaport romanesc ca sa il imbunezi, un card de asigurari sociale, un permis de conducere. Nu erai obligat legal, dar daca nu o faceai riscai sa te refuze cu deschiderea contului bancar. Interesul poarta fesul. Actul nu era obligatoriu dar te ajuta serios.

Apoi tinerii irlandezi care pareau prea tineri pentru a cumpara alcool incepusera sa isi faca pasapoarte pe care le purtau cu ei ca sa le arate vanzatorilor din supermarket. Pasapoarte jumulite, ca vai de ele, cu coperti rupte, care nu vazusera niciodata nicio tara straina, ci doar raioanele de alcool din alimentare.

In final Irlanda a decis sa renunte la relicva “suveranismului” pe care o mai aveau de la britanici, adica la neobligativitatea unui act de identitate si sa introduca un pasaport in format card, care insa nu e obligatoriu. Nu inca. Il faci doar daca il vrei.

Unor tari europene, de exemplu Elvetia, nu le-a placut ideea irlandeza a unui pasaport in format card, ca poate le da idei si prostilor de-acasa si vor si ei. Initial au refuzat sa-l recunoasca, irlandezii s-au vaicarit un pic ca ei sunt amarati si n-au buletine, traditie proasta de la englezi si ca i-ar ajuta mult un pasaport card pe care sa il foloseasca de buletin.

In final i-au induiosat, au acceptat toti, inclusiv Elvetia. Dupa vreo doi ani a venit un ordin de la stapanirea din Bruxelles ca toate cardurile de identitate nationale sa contina neaparat si steagul UE, sa stie orice utilizator cine il conduce. Irlandezii au raspuns ca Nastratin Hogea, ca actul lor e pasaport, nu e carte de identitate, si ca atare nu e nevoie sa il schimbe. A ramas asa, e singurul pasaport in format card din Europa. Si e singurul act de identitate din UE (ca, da, e practic un act de identitate), care nu e obligat sa aiba steagul UE pe el. Treaba serioasa irlandeza, sunt la fel de fofilisti ca si romanii.

Ultima reduta a “suveranismului” european mai ramasesera asadar britanicii, puri si duri, fara buletine.

Din pacate guvernul lor tocmai a decis ca prea umbla toti britanicii indiferent de culoarea pielii asa, imposibil de legitimat pe strada (they all look alike) asa ca in curand cetatenii britanici vor fi obligati sa poarte la ei prin lege o carte de identitate. Tocmai se lucreaza la designul acesteia.

Condoleante. O zi trista pentru toti britanicii nascuti vii. De acum incolo functionarii englezi in loc de buna dimineata or sa zica “buletinul!”. Ca in Romania.