Ma uitam azi de dimineata la meteo sa vad daca ma lasa vremea sa respect traditia de 1 Mai (da, necredinciosilor, astazi este Sfantul Intai Mai, ala cu mici si bere, pocaiti-va!) si m-au napadit imagini de 1 Mai din copilarie. In principiu gratare fumegand si cozile de la ele. Cozi pentru ca gratarele fumegand apartineau statului, iar poporul statea la coada ca sa cumpere micii vanduti cu generozitate de stat. Gratare “particulare” nu prea existau pe campiile patriei de 1 Mai in perioada predecembrista.
De regula partea cu gratarele si cu patura pe iarba de 1 Mai venea dupa ce se termina defilarea, dar defilarile erau total neinteresante asa ca eu le cam neglijam, cat dura defilarea mergeam sa caut un loc bun de asezat patura pe iarba.
“Unde esti copilarie, cu 1 Mai-ul tau cu tot?“
Si de la 1 Mai-ul cu defilari si mici si bere mi-am adus aminte cu tristete de alegerile care ne sufla in ceafa. Cu tristete pentru ca stim cu totii ca de fiecare data, la fiecare runda de alegeri nu avem ce sa alegem. Ne uitam cu descurajare la moacele de infractori ale celor care vor votul nostru si stim ca vom fi mintiti si dezamagiti din nou. Ca femeia batuta si fugita de acasa care e rugata periodic sa se intoarca pentru ca de data aceasta va fi altfel. Si desi stie ca este mintita totusi se intoarce. Asa e democratia, te intorci de fiecare data la urne, dupa fiecare bataie si dezamagire. Ca si femeia batuta, de dragul copiilor.