Tocmai a trecut Halloweenul, sarbatoarea universala a tuturor fantomelor. Sarbatoarea celtica originara, Samhain, nu era direct despre fantome, ci doar (despre) un fel de Anul Nou.
Vechii celti si urmasii lor, irlandezii, scotienii si welsii raspanditi mai tarziu in toate colturile pamantului imparteau anul in doua parti, luminos si intunecat. Si cine ar putea sa ii contrazica, toamna tarziu si iarna e intuneric. Cel putin la mine la tara in Irlanda e intuneric rau.
Samhain (31 octombrie — 1 noiembrie) era punctul in care “anul luminos” facea trecerea in “anul intunecat”. Mai intai o sarbatoare agricola devenita apoi una spirituala, in care “trecerea” dintr-o parte in alta a anului inseamna si o trecere dintr-o lume intr-alta, din cea vizibila, fizica, terestra in cea invizibila, subpamanteana a spiritelor.
De Samhain oamenii erau convinsi ca fantomele se deghizeaza pentru a-i pacali si aprindeau focuri pentru a se proteja. Inca nu descoperisera variantele ieftine romanesti, ale tarusului de lemn si a usturoiului. In plus, daca tot se resemnasera ca in noaptea de Samhain ii viziteaza fantomele au decis ca merita sa dea cate ceva de mancare stramosilor, ca unii dintre ei chiar meritau, fusesera de treaba.
Pentru ca englezii au in general probleme serioase cu pronuntia cuvintelor straine “samhain” a devenit “halloween”. Si asa simpla sarbatoare de Anul Nou celtic a devenit Sarbatoarea Tuturor Fantomelor.
Exportata cu mult entuziasm de Hollywood, bombardierele americane si social media in toata lumea.
Unchiul Sam iubeste Halloweenul si fantomele.
Peste jumatate din americani cred in viata de apoi si in fantome. Cumva cele doua credinte merg mana-in-mana. Ca undeva trebuie sa fie cazate si fantomele acelea, e greu sa crezi in fantome fara sa crezi si in viata de apoi.
7 din 10 adulti americani se considera spirituali, chiar daca nu toti religiosi. Adica cred in tot felul de chestii fara sa fie asumati, intr-o religie sau alta.
Dar in general multi dintre americani cred ca strabunicul mort in Razboiul Civil le trimite ponturi de cum sa investeasca iar strabunica ponturi de nutritie. Si ca in general e usor de comunicat cu spiritele.
Cea mai veche dovada serioasa ca spiritele exista are cam 3500 de ani si este un desen babilonian aflat la British Museum unde cineva care s-a intalnit cu un spirit a avut inspiratia (pun intended!) sa il deseneze. E ala legat din spate, care e condus cu blandete acolo unde ii este locul, adica inapoi in lumea spiritelor, sa nu mai tina TEDx-uri de aiurea.
Au existat si fotografi care si-au incercat norocul cu fotografia de fantome, desi ramane totusi un gen fotografic destul de controversat. Si cu probleme de imagine.
Amatori de fotografie de nisa, de noi retete de muraturi de la strabunica moarta acum un secol (exact asta fac strabunicii si strabunicele, stau la marginea cazanului si discuta intre ei/ele evolutia SP500 si muraturi) credinta in fantome coreleaza semnificativ cu complexitatea cognitiva, ramanand una din formele de softpower pe care America le-a folosit-o cu mult succes in lume. Si le foloseste in continuare, ca in lume creste doar inteligenta artificiala, nu si cea naturala.
Alte inovatii americane (si ele bazate pe hardware mai lent) ca “Martorii lui Iehova” sau cultul LGBTQ au un succes mai restrans (no pun intended), dar Halloweenul si fantomele lui nu au dezamagit niciodata la export.
La fel ca si proverbialii geologi americani in cautare de petrol prin Irak, Libia, Siria si mai nou in Venezuela si Nigeria.
Spre deosebire de violarile drepturilor omului care au loc doar in tari care au petrol, paradele Pride care au loc doar in tari care au homosexuali sau cercetasii iehovisti care activeaza doar in tarile crestine (ca in cele musulmane e risc profesional) fantomele sunt peste tot.
Ne dati ori nu ne dati?
Se pare că muricanii au ca principală marfă de export, pe lângă „fridăm&dimocrăsy”, sărbătorile! Haloween, Crăciun, Valentine's și, mai nou, Pride Parade(!). Sigur, toate sunt cu scop cultural, nicidecum comercial, Doamne-ferește! ;)