Elanul de luni dimineata

M-am trezit de dimineata cu multa pofta de viata si de scris pe newsletter. Sa incep in forta ziua de luni.

Atata doar ca atunci cand am deschis laptopul vodafone.ro mi-a taiat elanul de luni dimineata si internetul mobil. Ca expira lunar iar luna la vodafone are fix 28 de zile, nu 30 sau 31, deci nu pot sa tin minte sa imi platesc internetul in aceeasi zi a lunii. Si mai trist pentru mine este ca oamenii aia de la Vodafone nu imi trimit nicio avertizare cu o zi inainte “sefu’, vezi ca maine iti taiem internetul”. Sau si mai inteligent, sa lase liber accesul la site-ul lor, ca sa poti sa platesc cand imi expira. Chiar daca imi expira. Mai ales daca imi expira. Cand imi expira sunt cel mai motivat sa platesc din nou. Ce-ar avea de pierdut daca ar permite accesul la Vodafone.ro? Ar abuza saracii fara internet si s-ar delecta toata ziua stand pe site-ul companiei fara sa plateasca?

Asa ca elanul de luni dimineata a murit, am mai amanat momentul cu newsletterul de azi pana dupa vizita la o casierie Vodafone.

Cum o nenorocire nu vine niciodata singura am aflat si ca domnu’ Musk a sters toate fotografiile si linkurile postate pe Twitter intre 2011-2014. Incepand din 2011 pentru ca din 2006 de cand s-a lansat Twitter pana in 2011 nu a existat posibilitatea postarii fotografiilor. Cate vieti risipite. Cate iesiri la gratar bine documentate disparute pentru totdeauna.

Gura lumii sloboda spune ca stergerea nu a fost nici intentionata, nici programata (oricum nici anuntata, in cazul in care ar fi existat amatori sa isi faca backup-uri) ci a fost un simplu accident la mutarea datelor pe noul domeniu, x.com.

RIP

In timp ce ma gandeam la fotografiile pierdute de Twitter mi-am adus aminte una din primele mele experiente de pe Twitter, prin 2008. La un moment dat mi-a dat follow o vrajitoare. Adica asa se numea contul, “Vrajitoarea Nu-Stiu-Cum“ . M-am apucat sa glumesc pe tema asta cu doamna vrajitoare, ea n-a fost prea amuzata de glumele mele, ne-am zis de una, de alta, de Weltanschauung, de scolile terapeutice, de ADN si de rasa (a ei era diferita de a mea), in final i-am dat block.

Dupa doua zile mi s-a umflat un ochi din nimic, jur, nu fabulez, eram de nerecunoscut. Eu nu ma imbolnavesc des, faza aia cu ochiul n-am mai trait-o niciodata. Am fost la medic, orjelet, mi-a dat niste antibiotice, mi-a trecut. Norocul meu este ca nu sunt superstitios, ca ramaneam cu frici din astea irationale.

Si apropos de fotografiile pierdute in accidentul de la Twitter, un studiu publicat de “Everypixel“ spune ca imaginile generate pana acum de DALL-E, Stable Diffusion si Midjourney au depasit deja ca numar toate fotografiile facute de oameni in cei aproape 200 de ani de cand a fost inventata fotografia. Let that sink in.

Eu chiar ma simt un pic cu musca pe caciula pentru ca fiecare editie a acestui newsletter ingroasa numarul imaginilor generate automat cu cateva in timp ce mica mea colectie de DSLR-uri si sticle strange praful.

Cam atat despre elanul de luni dimineata.