Aveam in adolescenta un prieten foarte creativ si foarte talentat. Orice incerca si incepea ii iesea aproape din prima.
La un moment dat s-a apucat sa deseneze. Desena fara efort iar desenele lui aratau profesionist. Cei care le vedeau ii prevedeau un mare viitor artistic. Atata doar ca s-a plictisit repede si nu a mai desenat deloc.
Apoi s-a luat de scris. A trimis cateva texte la cele vreo trei reviste de profil ale vremii, “Romania Literara”, “Vatra” si nu mai stiu care, si l-au publicat toate. Toate. Eram convins ca urmeaza rapid si prima carte si apoi o sa pot sa ma laud ca sunt prieten cu autorul. Atata doar ca dupa cele trei articole publicate n-a mai scris nimic, ca era prins cu altele.
Imediat dupa revolutie a avut tot felul de idei de antreprenoriat, cu capital zero. Facea chiftelute si le vindea in piata, a facut pe ghidul turistic pentru pensionari sasi nostalgici, veniti din Germania sa revada locurile unde si-a consumat tineretile. Chiftelutele se vindeau pana la ultima (chiar erau bune 😊) iar pensionarii sasi si nepotii lor erau incantati de ghidul lor care le stia pe toate si vorbea germana foarte bine. Si apoi erau socati sa afle ca invatase germana singur, din carti, in 2-3 luni, special ca sa faca pe ghidul.
L-am reintalnit dupa patruzeci de ani. Intre timp nu facuse nicio scoala, a inceput vreo trei dar n-a terminat niciuna. N-a avut nicio meserie, nu s-a tinut de nicio afacere din multele pe care le-a inceput cu bine. Mi-a povestit doua ore despre proiectele si afacerile lui. Era tot pe acolo. Inca talentat, inca creativ. Un fel de adolescent de saizeci de ani care inca nu s-a hotarat ce o sa se faca atunci cand o sa se faca mare.
In discutia pe care am avut-o mi-a povestit de fosti colegi care la varsta adolescentei noastre nu promiteau absolut nimic. Zero talent, zero resurse. Unii au facut afaceri de succes in tot felul de domenii total ne-sexy. Cu gunoiul. Cu agricultura. Cu reparatii auto. Doi dintre cei mai netalentati dintre ei erau autori publicati. Ce-i drept, unul de manuale scolare, celalalt si-a tiparit cartile pe banii lui si le vinde pe online.
In timp ce imi povestea lucrurile acestea am simtit in vocea lui o umbra de invidie amestecata cu tristete. Nu agresiva, nu stridenta, ci discreta, resemnata, tacuta. Un fel de “cum de le-a iesit netalentatilor alora?”
Raspunsul e destul de simplu.
Daca esti abonat premium poti citi in continuare despre mituri sexy despre talent. Si adevaruri mai putin sexy despre ce functioneaza.
Daca nu esti abonat premium ai putea deveni acum, oferta sexy de un euro/luna e inca valabila.
