Efectul Zeigarnik

In 1922 in ce isi astepta cafeaua prin terasele din Viena o tanara studenta pe numele ei Bluma Vulfovna Zeigarnik a observat ceva interesant: chelnerii pareau sa isi aduca aminte doar comenzile inca neterminate, in asteptare. Odata ce le incheiau le uitau cu desavarsire. Era ca si cum erau sterse din memorie. Sau daca nu sterse, oricum mutate intr-un alt sertar al memoriei. Mai indepartat, pe care il deschideau mai rar.

Mai mult decat atat, tanara studenta la psihologie a fost uimita de capacitatea chelnerilor de a-si aduce aminte comenzi lungi si complicate pentru multi clienti simultan, fara sa isi noteze nimic dar a doua zi nu isi aduceau aminte nici macar figurile clientilor care comandasera.

Aceste observatii au constituit baza a ceea ce mai tarziu a devenit cunoscut drept "Efectul Zeigarnik", o teorie care incearca sa explice tendinta oamenilor de a-si reaminti mai bine sarcinile incomplete sau intrerupte decat pe cele terminate.

Implicatiile practice ale efectului Zeigarnik se gasesc peste tot, de la industria publicitatii, industria filmelor sau psihoterapie. Si de altfel in mai tot ceea ce facem in viata de zi cu zi.

De exemplu ne uitam la serialul favorit si episodul la care ne uitam se termina in coada de peste. Cine l-a impuscat pe J.R.? Intreaga planeta a asteptat o vara intreaga sa afle cine l-a impuscat pe simpaticul petrolist din "Dallas" (daca nu stiti cine e J.R. sau "Dallas" sunteti prea tineri, treceti peste).

In vara de dupa ce a fost impuscat J.R. actorul Larry Hagman a vizitat Londra. Regina Elisabeta II care era o mare fana a serialului l-a invitat pe Larry la un ceai. Avantajul de a fi regina, nu iti refuza nimeni o invitatie la ceai. Regina i-ar fi facut cu ochiul actorului si l-ar fi intrebat cine l-a omorat pe J.R. Hagman i-a raspuns politicos ca habar n-are, ca producatorii au facut in asa fel incat nimeni dintre actori nu stia precis si cum va evolua in continuare serialul.

Sheherezada se folosea si ea de efectul Zeigarnik ca sa il tina in priza pe tipul ala care voia sa ii ia gatul. Atata doar ca nu stia ca se numeste asa, "efectul Zeigarnik".

Tot pe efectul Zeigarnik se bazeaza si psihoterapeutii cand ne spun ca e bine sa incheiem functional relatiile din viata noastra care nu mai merg. Sau sa avem o incheiere clara a unor etape din viata noastra. Odata ce am decis ca le-am incheiat mintea noastra le muta din sertarul de "to-do-uri" intr-unul de arhiva, la care nu mai umblam daca nu este neaparat nevoie.

Poti sa iti urasti in continuare nevasta care a fugit cu instalatorul si sa stai emotional ancorat in relatia cu ea sau poti sa faci ritualul pe care ti l-a prescris psihopatul tau de psihoterapeut, sa ii arzi cizmele nevestei fugite si sa le risipiesti cenusa pe campie si apoi sa muti amintirile cu nevasta fugita in sertarul de arhiva. Bine, pentru o incheiere functionala ar fi mers si un cap in gura instalatorului, dar nu e intotdeauna posibil. Si in orice caz psihoterapeutul tau n-o sa iti recomande un ritual violent, ca nu vrea sa ai necazuri.

Foarte probabil ca si efectul curativ al iertarii se bazeaza intr-o oarecare masura pe efectul Zeigarnik. Atunci cand iertam pe cineva (sau pe noi insine) de fapt incheiem ceva anume si ne dez-ancoram de acel ceva. Tot efectul Zeigarnik.

Putem observa efectul Zeigarnik in lucruri si mai marunte, care n-au de-a face cu Sheherezada, nevasta fugita sau serialul favorit. De exemplu avem doua notificari necitite pe telefon, stim ca nu sunt importante, ar trebui sa facem altele mai importante, dar mintea noastra este ancorata in sarcina neterminata. Citim rapid notificarile alea nenorocite ca sa ne putem continua activitatea.

Sau in timp ce il ducem pe agitatu’ ala mic la scoala ne gandim la rufele care stau in masina de spalat care si-a terminat ciclul si pe care n-am apucat sa le intindem. Nu ca ar fi asa de importante, dar stiti cum e cu e efectul Zeigarnik. Sau ar trebui sa aveti deja o idee. 😊