Draga jurnalule

De cand ma stiu am tinut in diferite forme un jurnal. Unele “generaliste”, ca un cos de gunoi in care puneam tot ce nu mai aveam nevoie, altele mai specializate, de exemplu un jurnal dedicat unui proiect anume.

Recomand clientilor mei sa tina un jurnal in timpul psihoterapiei, pe cat posibil chiar de la prima sedinta. Un jurnal este un martor mut, nu minte, nu ne barfeste pe la spate (bine, asta depinde si de unde il pastram 😊) si nu isi schimba declaratia. Si care face ceva ce o aplicatie sau o fotografie sau chiar amintirile nu pot face: inregistreaza emotiile momentului.

La o anumita distanta fata de o intamplare sau o zi din viata noastra ramanem doar cu detalii legate de desfasurarea unui moment din viata noastra ceea ce inseamna cam tot atat de mult ca atunci cand gasim niste oase de dinozaur. Oasele sunt importante, dar sunt doar o mica parte din fostul animal. Restul animalului lipseste, ni-l putem doar imagina. La fel si cu evenimentele, avem amintirea, avem “oasele” evenimentului, dar incarcatura lui emotionala ne lipseste. Iar aici ne poate ajuta jurnalul, pentru ca “varsam” in el emotiile momentului si raman acolo. Si le putem evoca, ecfora, retrai atunci cand avem nevoie de asta.

Pentru mine un jurnal este old-school adica scris cu pixul pe un caiet simplu. Nu caiete tehnice cu rubrici predefinite (le inteleg totusi utilitatea, mai ales in cazul jurnalelor specializate, de proiect), nu aplicatii pe calculator.

Desi calculatorul vine cu certe beneficii, de exemplu faptul ca putem cripta ceea ce scriem si astfel sa eliminam auto-cenzura, teama de ochi nedoriti. Sau faptul ca nu trebuie sa avem niciodata un obiect fizic cu noi. Sau in cazul aplicatiilor faptul ca fac asta automat pentru noi. Cand Revolut & friends ne tine automat jurnalul cheltuielilor. Sau cand o aplicatie specializata ne tine un jurnal cu cat timp am petrecut pe zoom, pe site-uri de shopping sau pe facebook. Si putem afla la sfarsitul lunii cate carti am fi putut citi daca nu stateam pe social media.

Am gasit de curand o asemenea aplicatie specializata care ne ajuta sa tinem un jurnal despre cum ne simtim. Al emotiilor noastre de moment adica.

Initial am fost sceptic, am descarcat-o pe telefon mai mult de curiozitate iar apoi m-a castigat simplitatea ei. Imparte emotiile pe care le traim pe doua axe, energia lor (puternice sau slabe) si calitatea lor (placute sau neplacute). Mai simplu de atat nu se poate.

Din cele doua axe reies patru categorii principale de emotii pe care apoi le putem nuanta oricat dorim.

Unul din scopurile principale ale aplicatiei este fara indoiala sa ne obisnuiasca sa devenim constienti de emotiile noastre, placute sau neplacute. Si apoi sa le dam un nume, nu sa fugim de ele, nu sa le ignoram. Apoi checkin-urile repetate ale emotiilor noastre se transforma intr-un jurnal automat de emotii, unde putem observa regularitati, patternuri. Ce categorie de emotii experimentam mai des cand. Suntem nervosi mai ales dimineata. Suntem apatici mai ales seara. Etc.

Aplicatia recomanda minimum doua checkin-uri pe zi. Dar nu e o regula batuta in cuie, o putem folosi ori de cate ori de aducem aminte de ea sau avem o emotie mai puternica. Vine si cu niste explicatii despre emotiile noastre, nu stiu cat de bune sunt ca nu am avut rabdare sa le ascult pana acum.

Dar aplicatia este interesanta. Daca vreti sa tineti un jurnal al emotiilor voastre dar nu aveti rabdare sa umblati cu caietul si cu pixul dupa voi pentru sesiunile de “draga jurnalule…“ atunci “How we feel“ poate fi o alternativa de explorat, usor de utilizat si gratuita.

Daca o folositi sa imi spuneti si mie cum vi se pare, ca sunt curios.

Iar daca vreti sa vorbiti despre emotiile voastre in afara unui jurnal puteti participa la chatul nostru din fiecare luni si vineri la ora 21:00-22:00 (ora Romaniei). Sau sa iesiti la o bere cu prietenii. 😊