Discutam astazi cu cineva despre gradul de acceptare si respingere al publicului larg al abuzurilor pe care le poate face un regim autoritar. Ideea era ca privind in retrospectiva multi oameni cred ca ei in situatia respectiva s-ar fi opus, ar fi fost dizidenti.
Ca cineva care s-a nascut si a crescut intr-o dictatura stiu din experienta ca este doar una din multele pareri gresite pe care le avem despre noi insine. Cati dintre cetatenii americani s-au opus invaziei ilegale din Irak? Cati dintre europeni au protestat impotriva loviturii de stat din Ucraina coordonata de Victoria “Fuck-EU” Nuland? Cati dintre rusii obisnuiti au protestat impotriva inceperii de catre tara lor a unui razboi? Cati dintre parintii de astazi se opun vehement mutilarii copiilor de catre ideologia trans?
In orice regim predispus la abuzuri exista trei categorii de oameni, doar trei, distribuite foarte previzibil pe curba lui Gauss.
In primul rand o minoritate care se opune regimului. Sunt aia care cad pe geam in Rusia, se sinucid in celula in US sau sunt saltati de Gestapo noaptea. Sau in naivitatea lor incearca sa intre in Capitoliul american.
Apoi exista cealalta minoritate, cei care stiu exact ce se intampla si sunt perfect de acord cu ce se intampla. Si dau si o mana de ajutor. Sunt nemtii care isi turnau vecinii evrei ascunsi prin beciuri, rusii de astazi care glorifica razboiul sau cetatenii americani care cred ca exceptionalismul american trebuie exportat cu bombardierele. Si ca Irakul, Siria, Libia, Serbia au primit ce au meritat.
Si apoi exista majoritatea populatiei, care nu e nici rea, nici buna, nu sunt nici eroi-dizidenti, nici sustinatori activi ai abuzurilor, sunt simpli supravietuitori, de cele mai multe ori perfect constienti de ceea ce ce intampla si la fel de constienti ca nu au mare lucru de facut. Doar sa supravietuasca si sa astepte sa treaca furtuna.
Fermele din Europa vor avea nevoie in curand de permisiunea EU ca sa functioneze
Ca sa mai ramanem un pic in zona abuzurilor una din sursele cele mai sigure de anxietati pentru cetatenii europeni este Comisia Europeana, care nu ne dezamageste niciodata. Astazi ne provoaca dureri de cap printr-o propunere ca in viitorul apropiat fermele mari sa aiba nevoie de aprobarea EU ca sa functioneze. Inseamna ca o sa mancam irish stew mai putin. Sau unt Kerrygold.
Adevarul este ca e mai greu sa ii convingi pe oameni sa manance lacuste si greieri cata vreme inca se mai gaseste carne prin magazine. Si nu toate magazinele sunt dispuse, ca unele lanturi de supermarketuri sa anunte din virtue signalling ca reduc voluntar rafturile cu carne.
Cea mai tare idee de afacere
Daca sunteti in cautarea unei idei de afaceri, asta mi se pare cea mai tare de care am auzit in ultima vreme: ambulanta privata. Cel putin in tari in care poti sa mori asteptand salvarea, cum ar fi Irlanda. Sau Romania. Este un exemplu tipic de problema transformata in oportunitate.
N-ai cum sa dai gres cu o afacere ca asta. E un fel de Uber care are si tub de oxigen. Clientii sunt siguri, sunt captivi, sunt disperati, te cauta ei, nu e nevoie sa ii cauti tu. Singura ta obligatie este sa livrezi ce ai promis, adica un serviciu de calitate, sa ii transporti la timp la spital. Unde, sigur, in Irlanda pot astepta cu zilele internarea, dar asta nu mai e problema ambulantei si este o alta oportunitate pentru alti antreprenori.