Dilema zilei: care este cel mai bun moment pentru a demonta pomul de Crăciun?

și alte întrebări ale începutului de ianuarie.

1. Protejata

Am văzut recent “The Protégé”, îl găsiti pe Prime Video și torente.

Produs de Moshe Diamond (un fel de Jean de la Craiova al clanurilor de producatori evrei de filme), cu actiune, suspans, ceva piele (putină), ceva waterboarding (din ăsta e mai mult), ceva Românie si niste Vietnam. Bonus, are o scenă in care il omoara una pe Tudor Chirilă, de vis, eu iubesc filmele în care Tudor Chirilă moare violent sau e agresat sexual. Ar trebui sa facă mai multe, e deja typecasting¹ la băiatul ăsta.

Un film cu un Samuel Jackson bătrân si fără riduri (the best way to age, like beef) si care are tot timpul o vorbă înteleaptă la îndemână. Sigur, alături de un cutit, o puscă sau un pachet cu explozibil. Dacă nu l-ati văzut vi-l recomand, mie mi-a plăcut.

Nici Michael Keaton nu e rău în film. De Florin Piersic jr. nu zic nimic, că apare putin, e filmat de la distantă si nu contează în economia filmului. Si Florin Piersic nu e Tudor Chirilă, de el nu ne bucurăm când moare în filme.

Cam ca domnul presedinte Nicușor, care bifează si el lejer, ca Florin Piersic jr. cele trei criterii de mai sus: apare puțin, e filmat de la distantă si oricum nu contează.

2. The cat lady

Am citit pe unul din substackurile mele favorite despre cam cât poate să te coste indigestia pisicii. Brrrr.

Nu mai am pisică de mult timp iar pisicile mele nu făceau indigestii, făceau doar pagube în afumătorile vecinilor, dar reuseau să scape cumva cu viata, asa că nu mi-au pus portofelul la încercare.

Apoi, de parcă articolul nu era destul, am mai citit si într-un comentariu tot acolo de altă notă de plată pisicească consistentă.

Eu când aud de cheltuieli neprevăzute îmi creste anxietatea, iar anxietatea îmi creste capacitatea de ecforare, asa că mi-a venit automat în minte doamna Hetty Green, supranumită “Vrăjitoarea de pe Wall Street”, care la sfârsitul secolului 19 strânsese o avere care în banii de astăzi ar fi fost între 2-5 miliarde de dolari.

Însă doamna Green nu devenise celebră pentru faptul că era obscen de bogată, mai erau si alti bogati în vremea ei, ci pentru faptul că fiind obscen de bogată era și extrem de zgârcită. Nu cheltuia practic nimic, trăia mai rău ca săracii.

Purta aceeasi rochie până când rochia se distrugea fizic. Refuza căldura si apa caldă. Mânca mâncare rece din acelasi motiv, al economiilor.

Doamna Green avea si un baiat, una din putinele greseli financiare din viata ei. Nu pentru ca baiatul, Ned Green ar fi fost cheltuitor în sine, ci pentru că într-o bună zi s-a rănit la un genunchi si rana nu s-a vindecat de la sine. Copiii, spre deosebire de pisici nu prea se vindeca de la sine, că n-au nouă vieți. Si după cum am văzut in povestile cu pisici de mai sus, uneori nici la pisici nu e valabilă faza cu nouă vieți, trebuie să îi cumperi una nouă de la medic.

Doctorii i-au recomandat doamnei Green un tratament medical corespunzător, contra-cost, evident, care să ii salveze piciorul băiatului. Doamna Green a refuzat categoric să plătească dar pentru că îsi iubea băiatul a încercat să îl ajute totuși într-un fel, asa că l-a deghizat în copil sărac si a încercat să îl trateze gratuit prin spitalele gratuite pentru săraci.

Toate acestea au durat timp asa că până a reușit să îl interneze gangrena se instalase deja si piciorul a trebuit amputat.

În final copilul nu a costat-o niciun ban. Portofelul mamei a rămas în perfectă sigurantă.

Habar n-am dacă doamna Green a fost într-adevăr cea mai zgârcită femeie din istorie. Poate doar a avut ghinionul ca povestea ei să fie amplu documentată de presa vremii, apoi de biografi. Cand doamna a murit, fiul ei i-a mostenit averea uriasa, pe care a cheltuit-o cu multă plăcere pe timbre (lipsa de mobilitate dată de lipsa piciorului i-a adus această pasiune), iahturi si toate distractiile posibile.

Până la urmă poti să îti petreci viata într-un sezlong pe puntea unui iaht luxos si fără un picior, nu?

Miau-miau!

3. Dilema zilei: care este cel mai bun moment pentru a demonta pomul de Crăciun?

De-a lungul anilor am avut mai multe discutii de substantă cu jumătatea mea mai bună despre momentul potrivit pentru strângerea pomului de Crăciun.

• După mine acest moment ar trebui să fie amânat cât mai mult, împins înspre sfârsitul lunii ianuarie.

• Cunosc însă heitări care îl aruncă în stradă de pe 1 ianuarie, de zici ca au musulmani în familie și nu vor să îi expună în exces la bucuria Crăciunului.

• Cei care tin la calendar insistă că varianta “corectă” este după Bobotează, adica 6 ianuarie.

• Cei care nu trăiesc după calendar aleg acest moment undeva între 7 și 15 ianuarie. Adică atunci cand încep să cadă acele ca sperantele românilor după alegeri, când luminitele nu mai aduc bucurie iar bradul devine o piesă de mobilier pasiv-agresivă care te zgârie intentionat dacă îi dai ocazia.

Ce nu înteleg eu este dacă colindele de Crăciun încep să se audă în supermarketurile patriei de la începutul lunii noiembrie de ce nu am putea prelungi agonia bradului până la sfârșitul lunii ianuarie?

Păreri? Voi cât ați plăti pentru viața no. 10 a pisicii, când le termină pe cele 9 din fabrică? Voi când dati bradul spre adoptie?

1. typecasting