Despre Abbey Theatre la Abbey Theatre

Astazi m-am ratacit la "Abbey Theatre", considerat teatrul national irlandez.

Nu ma intrebati cum s-a numit spectacolul, pentru ca n-as putea sa va dau un nume, a fost echivalentul unui film documentar din lumea teatrului. Nu stiu daca tipul asta de show are un nume anume, insa mi s-a parut interesant.

Trei actori, doua tipe si un tip au citit pe rand din scrisorile scrise de W.B. Yeats intr-o perioada de timp in care incerca sa moseasca un teatru national irlandez. Sa scrie piese, sa faca rost de o cladire, sa scoleasca actori. Mai mult decat atat, sa modifice o lege englezeasca stupida (pe vremea aceea Irlanda era inca sub ocupatie englezeasca). Le-a facut pe toate si a iesit "Abbey Theatre", teatrul national irlandez, cu cativa ani buni inainte sa apara in acte insasi Republica Irlanda.

Va spuneam ca a fost un fel de "documentar" cu mijloacele teatrului. Cei trei actori s-au straduit (si in mare parte au si reusit) sa sugereze atmosfera de la sfarsitul anilor 1800, au recitat, au cantat, au dialogat. Un setup simplu, trei scaune puse pe o scena mica, iluminati pe rand, in functie de nevoi, fara sonorizare (sala mica), fara masinisti, fara foiala inutila.

La sfarsit o surpriza placuta, la barul teatrului au dat cate un pahar de vin (celor cu soriciul din kevlar chiar doua Laughing out loud ) cu nu-stiu-ce-prilejul-ocaziei (cred ca 110 ani de la infiintarea teatrului, dar nu sunt sigur ), directorul teatrul a venit sa povesteasca un pic acolo, la vin cum sta treaba cu primit studenti in practica, daca doresc, un alt domn profesor americano-irlandez a povestit si el un pic cum sta treaba cu legatura subtila dintre teatrul irlandez si diaspora irlandeza.

Pe scurt, a fost o experienta frumoasa, actorii buni, vinul bun, am mai aflat ponturi despre fondarea teatrului national irlandez, ca habar n-aveam, poze n-am facut ca nu m-au lasat asa ca n-am ce sa va arat, end of story.

Abbey Theatre. Daca aveti timp in plus prin Dublin, nu-l ocoliti.