Se aproprie inceputul sezonului de rezolutii de anul nou.
Dupa cum stim cu totii, rezolutiile de anul nou au doua parti distincte:
prima parte este cea de anticipare, cea in care stim ca se apropie momentul lor si incepem si le (re)evaluam. De regula doar recuperam lista cu rezolutii abandonate din anii trecuti. 90% sunt aceleasi rezolutii, aceleasi dorinte, nu s-a schimbat nimic.
Patruj’ de kilograme in minus, invatat limba aia straina, lasat tigarile.
Prima parte, aceea cu anticiparea rezolutiilor e cea mai simpla. Si cea mai placuta. Le scriem in agenda. Ne uitam la rezolutiile scrise in agenda cu drag si speranta, ca Nicusor Dan la editarea documentarului Recorder.
in a doua parte, din ianuarie vine realitatea si da cu copita. Pauza de tigari a tinut o saptamana. Cele patruj’ de kile de ucis s-au facut intre timp 43.
Anul Nou a trecut, rezolutiile au trecut si ele, mai luam la re-evaluat din nou lista prin decembrie, cand mai gaseste Recorder vreun judecator corupt sau Pressone inca o clienta careia i-a facut dr. Cristian Andrei avansuri. Luna decembrie e in Romania luna indignarilor si stabilirii rezolutiilor de Anul Nou.
Problema este ca documentarele de “soc si groaza” sunt doar niste manele jurnalistice iar rezolutiile de anul nou sunt si ele doar niste manele de self-help.
Ca toate manelele si astea canta despre “dujmani” si “valoare” dar in afara de emotii superficiale nu ofera nimic. Nicio solutie. Niciun plan. Nicio modalitate de evaluare a progresului.
Schimbarea pe care ne-o dorim nu apare magic, prin documentare gingas editate, prin rezolutii scrise apasat la cioc in agenda sau eventual prin iesit cu un termos cu vin fiert in fata guvernului unde strigam “jos coruptii” ci prin concentrare si munca continua.
Schimbarea pe care ne-o dorim nu apare in urma lozincilor ci a actiunilor repetate si a deciziilor constiente.
Indignarea poate fi un catalizator al deciziilor, jos Savonea, dar nu e niciodata suficienta. Mai e nevoie si de munca. Savonea nu pleaca pentru ca strigi la ea, are timpane rezistente. Cainii latra, caravana trece.
Indignarea si revolta sunt emotii ieftine, care dureaza putin. Pentru schimbare e nevoie de mai mult, cum ar fi sa construim niste obiceiuri care sa duca la schimbare.
Indignari fericite si rezolutii usoare!🔴
Rezoluții de Nou An își mai pune doar cel ce n-a realizat că nu o noapte de trecere dintre ani îți dă vreun real imbold.
Recorder, precum și alții, nu fac decât strict analize jurnalistice. C-or fi "șoc și groază, manele" pentru unii dintre noi, fie. Dar personal nu văd de ce trebuie să ofere soluția: rolul e să prezinte fapte, concluziile și acțiunea ar trebui să vină din partea autorităților (bune, rele, măcar ceva).
Cumva în Irlanda este diferit? Întreb pentru că nu știu decât ce se aplică dpdv legal în țara veșnicelor mioare.
În final: "termosul cu vin fiert" (ați fost prezent și ați degustat?) face la fel de mult sau aproape cât protestele crâncene împotriva lui Dragnea (btw. și-n alte țări același gen de proteste a schimbat guverne, chiar revolte majore sociale).
Dpmdv protestele nu pot fi reduse la sintagma "câinii latră, caravana trece". Practic luați în derâdere protestele civile ca exercițiu democratic.
DECLIC, de exemplu, cu sprijinul societății civile, deja are avocați în procesul intentat de ei vizavi de numirea Liei Savonea în funcție prin nerespectarea procedurilor.
Sau în Irlanda iarba verde-i sempervirescentă?
Dar ai zis ca nu... ca tu... pixelu' albastru si bulina rosie... orice s-ar spune, poporul roman este un folclorist neintrecut... mai trebuie o forma AURie si drapelu-i gata :)))