Curvele virgine si unicornul stirilor nebiasate

1. Un pic de politica nebiasata

Discutam recent cu un amic un pic de politica. Stiu, prost obicei, dar nu ma pot abtine. E ca fumatul. Iti juri in barba ca n-o mai faci, ingropi tigarile si cand stai la masa cu un fumator si vezi tigarile pe masa fara sa iti dai seama ti-ai si aprins o tigara. Si e deja prea tarziu, daca tot ai aprins-o macar o termini.

Si in timp ce discutam noi politica amicul imi spune ca el a evoluat, ca el e greu manipulabil si ca acum isi ia stirile de la AI, nebiasate.

M-a zgariat pe timpan “nebiasate”. Nu barbarismul, forma cuvantului, ci conceptul.

Nu exista stire “ne-biasata”. Orice stire este o selectie a cuiva.

Un proverb japonez spune ca atunci cand esti pe malul lacului poti sa vezi atat florile de nufar care plutesc pe apa cat si noroiul de fundul lacului. Sau broastele as adauga eu. Sau poate cocalarii care asculta manele pe malul lacului.

Pe vremea cand ne luam stirile de la chioscul de ziare sub forma de teanc de stiri, fiecare ziar era un “echo-chamber”, era o bula in sine. Cumparai ziarul corect ca sa iti confirme ceea ce stiai deja, ca partidul X e corupt, ca e un dezastru pentru tara, ca doar partidul Y ne mai poate salva. Si poate americanii daca isi aleg presedintele care ne trebuie noua. Lucrurile erau mai simple atunci. Te iritau opiniile din tabara adversa, le ocoleai ziarele cu grija.

Apoi ziarele au devenit istorie (cand ati mai vazut vreun om citind un ziar pe strada? nici eu) iar sursa adevarului nostru de fiecare zi a devenit social media.

Viata a devenit un pic mai complicata, ca echo-chamber-ul nostru de fiecare zi nu mai il cumparam cu cinci lei de la chiosc, trebuia sa ni-l construim singuri. Adica da-i block in fiecare zi la toate focile care aplauda ideologiile gresite, da-i follow in fiecare zi la influencerii cu limba catifelata care iti spun ceea ce doresti sa auzi.

Ca sa obtii aceleasi stiri placute ochiului/urechii/inimii/ trebuia sa muncesti un pic, sa le asamblezi, contruiesti si sa le aperi. Si sa infierezi ca fiind “fake-news” stirile cu care nu erai de acord. Munca, nene, munca.

2. Sunt stirile AI nebiasate?

Apoi a venit revolutia AI. Care ne promite munca mai putina, productivitate mai mare. Inclusiv in efortul de a ne construi bula noastra de stiri.

Sunt stirile colectate/livrate de AI ne-biasate?

In mod evident NU. Cat de naiv sa fii sa crezi asta?

AI isi ia portia copioasa de bias din materialul pe care este antrenat (ideologic, politic, social) din ghidurile de “bune practici” sau omisiuni. Dealtfel AI-u la inventat un nou tip de bias, unul subtil, care pare obiectiv. AI-ul nu este jurnalist platit, nu injura politicienii care nu ii convin. Pur si simplu ii ignora. Cam cum face Google. In campania electorala daca dadeai un search dupa Trump ti-o arata pe Kamala.

AI-ul invata suplimentar din gunoiul informational generat tot de AI. Se inchide bucla de feedback. Devine un fel de Uroboros informational, in care AI-ul este doar un amplificator, nu un filtru, al mizeriei acestei lumi.

• Ziarele si-au bazat reputatia pe faptul ca informatiile erau greu de obtinut si de verificat. Erau un produs de lux, livrat ca atare.

• Social media a fost Vestul Salbatic al informatiilor, in care toata lumea informa pe toata lumea, in care oricare opinie conta sau putea deveni virala. Insasi ideea de viralitate era o sfidare fata de vechile reguli ale jocului facute de ziare.

• Apoi intra in scena AI-ul, care promite sa elimine “democratia de cartier” a stirilor bazate pe feisbuc.

O face? Da. Creste calitatea stirilor? Nu chiar, se schimba doar biasul si noii manipulari.

Fermele de boti sunt o realitate. “Fact-checkerii” platiti de actori statali si non-statali nu sunt altceva decat curve traditionale care pretind a fi noile Preotese Virgine ale Adevarului. Nu, nu sunt, sunt aceleasi centuriste care pretind a fi altceva.

Ideea de fact checking pare generoasa la prima vedere, dar e perversa in sine. E o alta forma de cenzura. O incercare de a “repara” stirile. Un alt fel de a-ti spune “tu esti prea prost sa intelegi singur stirile, las’ ca iti spunem noi ce sa crezi si ce nu. Pune-ti coiful de staniol si sa incepem.”

3. Care este viitorul stirilor?

Habar n-am, globul meu de cristal n-are semnal.

• Probabil ca AI-ul ne va permite foarte curand sa ne construim un “consilier de stiri” personal, unul care ne informeze conform dorintelor noastre. Sa ne ajute sa ne construim un fel de echo-chamber de lux. Unul care sa ne maseze dorintele si sa ne confirme viziunea noastra asupra lumii. Masinaria suprema de confirmare.

• Am auzit apoi ideea ca ceea ce consideram acum ‘elemente de realitate’ (fotografii, videoclipuri, declaratii) ar putea sa poarte un watermark criptografic. Adica sa stim ferm daca un clip in care presedintele Dan circula confuz prin lume ca Joe Biden e real sau fake. Usor de facut, usor inutil. Daca nu poti sa iti dai seama singur ca un videoclip e fake sau nu probabil ca nu ar trebui sa citesti stiri. N-ai nevoie de ele. Ai nevoie de neuroni, nu de stiri cu certificat de origine.

• Am putea apoi sa asistam la o punere in practica in domeniul stirilor a vechii idei de “intelepciune a multimilor”. Adica AI-ul (tot AI-ul, saracu’) sa faca un fel de insumare a opiniilor populare la un moment dat si sa iti livreze tie direct scorul. “Babaete, toata lumea zice ca asa stau lucrurile“. Sort of.

Iar in final, pentru ca stirile se bazeaza in mod fundamental pe incredere, probabil ca vom redescoperi ca cel mai simplu este sa ne luam ora exacta de la unul, doua, trei personaje in care avem incredere. Ii ascultam pe aia si le uram sex oral celorlalti.

Si uite asa, incet-incet s-ar putea sa revenim la jurnalismul clasic. Ala cu chioscul de ziare. Universul are un mod ironic de a lovi ciclic cu copita.

</rant off> 🙃

Voi de unde va luati stirile?