Cum sa (nu) il speli pe Hitler

Der Untergang (2004)

A incerca sa vorbesti "cinstit", “obiectiv“ despre Adolf Hitler in zilele noastre e ca si cum ai incerca sa vorbesti "cinstit" despre gripa in departamentul de marketing al unei fabrici de medicamente antigripale. E greu spre imposibil. Si chiar cu arome de ilegal daca aluneci prea tare in exteriorul manualelor de propaganda istorica.

Nu pentru ca Hitler nu ar fi fost un vizionar, un personaj gigantesc, care a facut istorie ci pentru ca — nu-i asa? — vae victis. Pentru Hitler si viziunea lui pervertita despre lume jocul s-a terminat prost iar in cazurile acestea invingatorii iau tot. Inclusiv interpretarea trecutului.

Cu toate acestea Der Untergang (Caderea), care mai are un pic si face 20 de ani este un film cinstit, in care regizorul Oliver Hirschbiegel incearca - atat se poate in lumea condusa de fostii adversari politico-ideologici ai lui Hitler - sa prezinte personajul principal (si un pic din cei din jurul lui) cat mai onest, cat mai autentic.

Am zis “autentic” si nu “apologetic”, da? 😉

Filmul este departe de a fi o incercare de a-l spala de pacate pe Hitler sau regimul lui. Nici nu ar mai folosi cuiva, lumea aceea a murit odata cu Hitler. Filmul ne arata un Hitler cu multe accente umane, cu slabiciuni, cu ambivalente, cu frici, sfasiat intre propria propaganda pe care si-a internalizat-o si a carei victima a devenit si realitatea dura. Germania asa cum se vede prin ochii catorva personaje care au condus-o 15 ani si au dus-o in final pe marginea prapastiei.

Un film despre viata lui Hitler atunci cand Germania lui s-a redus la cei cateva sute de metri patrati din jurul bunkerului in care si-a trait ultimele luni de viata. Realitatea paralela in care traia fiecare personaj.

Un film care n-o sa va insulte inteligenta cu smecherii contabile care numara milioanele de morti (sunt pomenite in treacat intr-un fel de mini-documentar regulamentar la inceputul si sfarsitul filmului), un film despre onoare, un film despre curaj si despre frica.

Chiar daca nu va plac in mod special filmele de razboi (va inteleg, nici eu nu ma omor dupa ele) sau despre figuri istorice controversate cum ar fi Hitler ar trebui sa (re)vedeti Der Untergang. Merita.

De ce? Pentru ca istoria are prostul obicei sa se repete, pentru ca ura naste ura iar fostele victime devin calai care perpetueaza ororile. Daca nu ma credeti e suficient sa deschideti televizorul si sa va uitati la un buletin de stiri de astazi.

Irish stew

• anul trecut au avut loc 134 de atacuri impotriva personalului din puscariile irlandeze.

• Leo Varadkar, prim ministrul irlandez crede ca operatiunea militara a Israelului in Gaza “seamana mai mult cu razbunarea decat cu auto-apararea”. De ce, sefu’, pana acum a fost altceva decat razbunare?

• in acealasi timp Leo Varadkar e un pic ingrijorat de “ascensiunea populismului” in Irlanda (= cresterea in sondaje a Sinn Fein, deja cel mai mare partid din Irlanda), care s-ar putea sa ii mature de la guvernarea un pic nelegitima.

• Environmental Protection Agency (EPA) din Irlanda a lansat un nou serviciu de monitorizare, prognoza si alerta a calitatii aerului. Cei care au probleme respiratorii pot verifica acum calitatea aerului inainte sa iasa din casa. Serviciul este gratuit si disponibil la airquality.ie

• migrantii ucrainieni din Irlanda sunt ingrijorati despre ce vor face atunci cand statul nu ii va mai tine gratuit in hoteluri.

  O posibila solutie ar fi sa faca ce fac toti ceilalti locuitori din Irlanda, sa isi caute joburi si sa plateasca o chirie. Problema rezolvata.