Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii

Razboiul lui Schroedinger

[ spoiler alert: n-a fost asteptare prea anxioasa 😊 ]

Inainte ca barbocratia iraniana sa trimita dronele cu care tot ameninta Israelul, social media s-a umplut de vaicareli ca daca Iranul ataca Israelul atunci va fi sfarsitul lumii. Cu argumente care mai de care mai “atomice”. Oy, vey!

Iar atunci cand in sfarsit Elvis has left the building au inceput pentru toata planeta vreo sase ore de asteptare. Pentru multi cele sase ore de asteptare au fost un fel de “razboiul lui Schroedinger“, adica din partea Iranului razboiul incepuse, dar in Israel razboiul inca nu ajunsese. Adica era si nu era razboi in acelasi timp. Razboiul lui Schroedinger. Sase ore, cam atat ii ia unei drone Shahed-136s sa calatoreasca din Iran pana in Israel.

Sigur, Iranul ar fi putut folosi si drone Shahed-238s, sunt de trei ori mai rapide, insa probabil ca pe acelea Iranul le pastreaza pentru alte ocazii, mai serioase. Pentru ca ocazia aceasta n-a fost una prea serioasa. Iranul nu si-a dorit sa faca victime sau pagube, atacul acesta a fost unul pur “conversational”. Din fericire nu a fost niciun fel de razboi. Tot ce si-au dorit barbosii de la butoanele Iranului a fost sa transmita cu ajutorul dronelor un mesaj in trei directii.

1. Primul mesaj catre Israel, un fel de “jucati-va, ba, frumos, nu mai aruncati cu noroi, ca stim si noi sa aruncam cu noroi si la sfarsitul zilei o sa fim murdari cu totii. Si mai murdarim si vecinii si sponsorii.”

Dupa cum probabil stiti pe 1 aprilie Israelul a pulverizat o ambasada o cladire consulara a Iranului cu o racheta, intr-un atac neprovocat, ucigand 16 oameni din cladire, majoritatea civili. Lovitura fara vreo valoare militara, doar in spiritul bullying-ului cu care statul evreu si-a obisnuit vecinii, un fel de salut adresat conducatorilor Iranului: “yo, fluffy wizards, whatsup?“ Sigur, si in dispretul total al uzantelor diplomatice ale lumii civilizate unde ambasadele si consulatele sunt considerate inviolabile, dar Israelul nu e neaparat un membru al lumii civilizate, ci pana acum a jucat dupa propriile reguli.

2. Al doilea mesaj al barbocratiei iraniene a fost catre propria populatie: “tovarasi, stati linistiti pe locurile voastre, ca aveti conducatorii pe care ii meritati, curajosi, purtatori de barbi, turbane si oua si carora nu le e frica de Marele Satan.“

Important si mesajul asta, pentru ca desi Iranul nu e chiar o democratie totusi are nevoie de o populatie multumita cu performantele barbo-conducerii. Daca populatia nu e multumita mai iese in strada, nu mai poarta regulamentar broboada, mai degenereaza protestele, din astea.

3. Iar al treilea mesaj a fost adresat Unchiului Sam. Poate cel mai important mesaj. Un mesaj venind in urma dezastrelor unchiului din Afganistan si Ucraina. Un mesaj ca unchiul nu mai e smardoiul de pe vremuri care isi impune vointa cu un dos de palma si ca lumea unipolara in general din ultimii 30 de ani s-a cam terminat. Daca s-a terminat sau nu ramane sa aflam in urmatoarele saptamani/luni. Aflam precis.

Insolenta barbosilor Iranului este adresata direct Statelor Unite si nu neaparat Israelului. Israelului daca i-ar fi teama de violenta nu ar comite acte de violenta. Probabil ca nu ii este, ca daca i-ar fi nu ar provoca pe toata lumea din jur. Bombardamente for fun in Liban si Siria. De genocidul din Gaza nu mai e nimic de zis.

Asa ca eu mi-am petrecut “sfarsitul lumii“ adica atacul Iranian impotriva Israelului in pace, dormind tun, zero nelinisti. Nici macar n-am urmarit stirile, parol. Mi-am zis ca daca o fi ceva cu adevarat important or sa imi zica vecinii. Sau ma trezeste zgomotul. In urma atacului barbocratiei iraniene din fericire n-a murit nimeni si cu putina inteligenta din partea tuturor celor implicati se poate ca dialogul iudeo-persan pe teme de securitate regionala se se incheie aici. Indecis. Un 0-0 decent, care permite ambelor parti sa se retraga cu fata curata.

Unchiul Sam nu mai e asa de dornic ca pe vremuri sa intre in orice incaierare si s-ar putea sa fi devenit mai intelept/prudent odata cu varsta si scaderea vigorii. Time will tell.