1. Hoarderul si Rationalul
Unul din lucrurile bune pe insula Irlandei este ca e plina de anticariate cu carti faine si la preturi de nimic. Bine, nu va imaginati ca sunt anticariate cu incunabule sau editii princeps si cu anticari care iti dau sfaturi ce sa citesti. Realitatea e un pic mai banala, e vorba despre charity shops, magazine care primesc donatii cu vechituri de la public si unde, intre muntii de haine si mobilier vechi sunt si rafturi cu carti,. In loc de anticari educati vanzatorii sunt doar niste plictisiti care nu vorbesc bine engleza si care habar n-au ce carti se gasesc prin rafturi. Nici nu-i intereseaza.
Placerea mea de fiecare sambata este sa imi iau jumatatea mai buna si niste sacose si sa exploram anticariatele patriei, de unde de obicei ne intoarcem de parca am fi dat o spargere la Gaudeamus. Ma rog, nu stiu daca se poate da o spargere la Gaudeamus, dar ati prins ideea. Cred ca vecinii cand ne vad cu portbagajul plin de carti sunt convinsi ca vindem carti pe eBay sau facem ceva ilegal.
Am gasit carti rare semnate de autori foarte cunoscuti si foarte morti, am gasit carti romanesti, am gasit carti care inca se vand bine in librarii, am gasit carti cu bani in ele. Sa umbli prin anticariate e o aventura.
Intr-una din aceste zile dedicate hoardingului de carti, intr-un anticariat zacea neconsolat celebrul “Tehnofeudalism” al lui Varoufakis. Parca striga “ia-ma, ia-ma”. Aveam deja 2 sacose pline cu carti, eram un pic ingrijorat de unde o sa le asez in rafturi asa ca Varoufakis cu cantecul lui de centurista sirena nu ma atragea deloc. Nu ma impac prea bine cu socialistii iar tema cartii imi sugera ca n-o voi citi niciodata.
Saptamana urmatoare, bantuind prin alte anticariate am dat din nou peste “Tehnofeudalism”. Mi-am zis in noiciana sine a sinelui meu ca Universul imi face cu ochiul ca trebuie neaparat sa citesc cartea aia. M-am asezat pe un fotoliu si am rasfoit-o in draci. De la ambivalenta incepuse sa imi creasca si tensiunea, sa o iau, sa nu o iau? Sa ezit, sa nu ezit? Unde o mai pun in rafturi? De ce as citi un neo-marxist? Cine ar citi un marxist nenorocit? In final a invins Rationalul si iarasi n-am luat cartea.
A doua zi dau peste un articol depre “tehnofeudalismul” vietii. Articol scris bine de tot. Ca nu mai pot intelege nimic pe lumea asta pana nu citesc cartea aia. Hoarderul: “eu ti-am zis”. O las cum a picat. Dupa inca o zi, Eftimie publica un articol despre, da, ati ghicit, “tehnofeudalismul” lui Varoufakis. Hoarderul cu un zambet de Iliescu: “eu ti-am zis”.
Gata, am decis ca citesc cartea. Urmatorul drum a fost in anticariatele cu pricina, doar ca sa aflu ca nu mai e nicio carte acolo. Nu mi-a placut s-o cumpar cu un euro, este pe Amazon cu doar 11 lire. Hoarderul din mine ii spune Rationalului “eu ti-am s-o iei, acum comanda-ti-o de pe Amazon”.
In final ca sa nu se obrazniceasca Hoarderul si sa creada ca are dreptate am decis sa nu mai astept postasul si sa descarc cartea de pe torentele patriei si s-o citesc in format electronic.
In felul asta mi-am rezolvat toate ambivalentele: n-am mai adus un obiect fizic in casa, n-am mai cumparat cu 11 lire o carte pe care puteam sa o cumpar cu un euro, o pot abandona fara regrete, e mai usor sa abandonezi un pdf piratat decat o carte fizica iar daca totusi se intampla sa fie o carte buna nu pierd ocazia sa o citesc. FOMO e boala grea. Boala secolului.
Vorba poetului:
Pe langa plopii fara sot adesea am trecut,
Puteam sa trec si printre ei, dar uite ca n-am vrut.
Ce credeti ca citesc acum? 😅