Cultura cocktailurilor si testarea realitatii

Un irlandez aflat in strainatate intra intr-un bar. Si in timp ce isi bea whisky-ul vede un alt client care comanda ceva, il da peste cap, plateste, urla de durere si fuge din bar.

A doua zi se repeta povestea, irlandezul isi ia un whisky, clientul celalalt isi comanda ceva, il bea rapid, plateste, urla si fuge din bar.

Curios din fire irlandezul ii zice barmanului “da-mi si mie un pahar din ce a baut tipul ala”. Barmanul ii da, irlandezul gusta cu prudenta, pare un rachiu obisnuit, mai bea putin, il termina, nimic special. Il intreaba pe barman cat costa, bamanul ii raspunde o suta de dolari, irlandezul plateste, urla de durere si fuge din bar.

Asta ar fi prima gluma.

A doua gluma ar fi ca doamna din Irlanda aflata intr-o vizita de lucru intr-un bar din Londra a trait gluma pe pielea ei cand si-a luat un cocktail de 18.90 de lire. Micile placeri ale vietii. Dai un ban, dar bei ceva bun.

Atata doar ca din graba sau poate de la cocktailurile anterioare femeia a vazut o virgula acolo unde aceasta nu exista, pretul cocktailului fiind in realitate de 1890 de lire. Scumpicel. Cam cat o masina second-hand perfect functionala. Eu pe a mea am dat mai putin si sunt foarte multumit de ea.

Acasa in Irlanda o natiune intreaga impreuna cu expertii mixologi (ce imi place cuvantul asta, “mixolog”, nici nu stiam ca exista 😊) au inceput sa dezbata in public problema cocktailului de 1890 de lire care a traumatizat saraca femeie si concluzia lor este ca pretul reflecta mai degraba fitele localului decat calitatea produsului. Concluzia e ca poti obtine fix acelasi produs, la aceasi calitate cu ingrediente ieftine, accesibile, la o fractie din pretul “originalului”.

Irlanda pare o tara mai sanatoasa la cap. Cele mai scumpe cocktailuri care se gasesc in barurile hotelurilor de 5 stele din centrul Dublinului sunt pana in 200 de euro. Distanta mare de irealul 1890 lire, adica 2180 eur. C’mon, folks, cum sa dai doua mii de euro pe un pahar cu un pic de alcool si zahar?

(Oricum, in zilele astea cu festivalul de tramvaie incendiate si bataile dintre politie si localnici din centrul Dublinului nu cred ca s-au vandut prea multe cocktailuri de 200 de euro. Desi sunt mult mai accesibile decat cele londoneze. De zece ori mai accesibile. 😊)

Mie micul accident financiar suferit de doamna din Irlanda mi se pare interesant pe mai multe planuri.

In primul rand ca nu exista o protectie legala impotriva celor vulnerabili. Miopi, beti sau pur si simplu prosti. Nu e ok sa te trezesti dimineata ca iti lipsesc 10.000 de pe card pentru ca ai baut intr-o seara patru cocktailuri fara sa intrebi inainte cat costa. Ar trebui sa existe obligatia legala pentru un bar sa aiba un afis mare la intrare “atentie, aici vindem si chestii de 2200+ euro”. Sau sa existe obligatia barmanului cand comanzi asa ceva sa iti ceara inainte cardul, ca asa poate te trezesti la realitate.

In al doilea rand accidentul financiar al doamnei mi se pare o buna tema de meditatie la cat de bine ne mufam la Realitate. Reality check, dupa o expresie draga psihologilor de pretutindeni. Ne place sau nu, unii dintre noi inteleg mai greu Realitatea in care navigam cu totii si e jobul fiecaruia dintre noi de a ne asigura ca nu navigam noaptea cu luminile stinse.

Testarea realitatii.