Nici eu nu le am cu desenul. Poate o sa-mi canalizez inspre asta propria-mi criza a varstei de mijloc. Intrebarea e... cum imi dau seama ca am intrat in criza, ca sa ma apuc de desenat? Secretara n-am, ma indoiesc ca stiu sa merg pe bicicleta, daramite pe un motor, asta cu vandut masina poate sa mearga, daca ne loveste vreo criza de carburant.
Vezi să nu pați și tu ca ăla de-a plecat în lume să-și găsească beleaua și, când a găsit-o, tot nu și-a dat seama.
Este, orișicât, o grijă legitimă. Îl invidiez pe amfitrionul nostru că măcar că i-a rămas desenul, eu l-am consumat de mic, când înnădeam coli A3 și desenam trenuri lungi cât holul (4 metri?). Cu bicicleta m-am rupt în figuri vreo 10 ani, și încă merg mai puțin, orișicât - merg, am chiar două acum. Motoarele nu mă atrag decât să mă uit la ele. Mașina n-aș vinde-o nici dacă ar veni vreo criză, aș ține-o pe cât posibil din cele 2 canistre de 20 de litri luate încă din pandemie. Probabil că aș pune-o de-o mică antrepriză de comisionariat pe bicicletă, ar fi cerere.
Am tot vrut să te întreb cine face caricaturile, tu sau AI-ul, dar mi-a fost teamă de răspuns. În orice varianta, nu sunt boring. Şi tot sunt curioasă cum le faci :))
Cât despre criză, se poate să înceapă după 30 şi să țină o viață? :)) Numa' cu secretara n-am încercat, dar mai ştii ce idei îmi vor veni după 60...
Eu te înteleg, nici eu nu pun întrebări cu al căror răspuns n-aș putea fi de acord. Totally! 😁
Cu Geppetto le fac. Am tot încercat și alte modele, dar până acum chatGPT mi-a dat rezultatele cele mai constante.
Am făcut un prompt cu mai multe secțiuni, unul despre compozitie, unul despre stil, unul despre personaje (azi am introdus si cel de-al treilea personaj, paianjenul terapeutic, important 😅) și tot jonglez cu ele.
Cea mai dificilă poveste este că Geppetto vrea să facă pe inteligentul cu mine și modifică din mers chestii. Cam 50% din muncă este să păstrez stilul constant și să scap de "îmbunătățirile" nesolicitate.
Dacă ai sugestii sau critici pentru mine sunt ochi și urechi, să știi.
Am și una cu terapie de cuplu cu melci, personajele tale favorite. 😊
Vaaai, îmi scăpaseră tocmai melcii. Merg cu varianta aia mea de Valentine - „la mine sau la tine”?
Nu mă arunc la sugestii, n-am încercat niciodată să mă joc cu Gică și nu mă tentează, așa că sunt complet inutilă în direcția asta. Înțeleg doar că e nevoie de efort și creativitate în generarea de prompturi, asta pot pricepe, dar sunt vehement împotrivă :)))). Tind să cred totuși că ideile, textele și poantele îți aparțin. Apoi, dacă tu te bucuri de proces și reușești să aduci niște zâmbete în jur (well, da, reușești), nu o să scot spada.
Îi spun lui Geppetto CE să deseneze, CUM să deseneze, UNDE să deseneze, ce n-a desenat bine și ce trebuie să modifice. Altfel nu iese nimic utilizabil.
Frumos!
Nici eu nu le am cu desenul. Poate o sa-mi canalizez inspre asta propria-mi criza a varstei de mijloc. Intrebarea e... cum imi dau seama ca am intrat in criza, ca sa ma apuc de desenat? Secretara n-am, ma indoiesc ca stiu sa merg pe bicicleta, daramite pe un motor, asta cu vandut masina poate sa mearga, daca ne loveste vreo criza de carburant.
Vezi să nu pați și tu ca ăla de-a plecat în lume să-și găsească beleaua și, când a găsit-o, tot nu și-a dat seama.
Este, orișicât, o grijă legitimă. Îl invidiez pe amfitrionul nostru că măcar că i-a rămas desenul, eu l-am consumat de mic, când înnădeam coli A3 și desenam trenuri lungi cât holul (4 metri?). Cu bicicleta m-am rupt în figuri vreo 10 ani, și încă merg mai puțin, orișicât - merg, am chiar două acum. Motoarele nu mă atrag decât să mă uit la ele. Mașina n-aș vinde-o nici dacă ar veni vreo criză, aș ține-o pe cât posibil din cele 2 canistre de 20 de litri luate încă din pandemie. Probabil că aș pune-o de-o mică antrepriză de comisionariat pe bicicletă, ar fi cerere.
Din cele 2 canistre de 20 de litri as tine-o pe ailalta, pe care n-o vand :)))
Pai criza de carburant vine pentru toata lumea, cui sa ii mai vinzi atunci masina?
Am tot vrut să te întreb cine face caricaturile, tu sau AI-ul, dar mi-a fost teamă de răspuns. În orice varianta, nu sunt boring. Şi tot sunt curioasă cum le faci :))
Cât despre criză, se poate să înceapă după 30 şi să țină o viață? :)) Numa' cu secretara n-am încercat, dar mai ştii ce idei îmi vor veni după 60...
Eu te înteleg, nici eu nu pun întrebări cu al căror răspuns n-aș putea fi de acord. Totally! 😁
Cu Geppetto le fac. Am tot încercat și alte modele, dar până acum chatGPT mi-a dat rezultatele cele mai constante.
Am făcut un prompt cu mai multe secțiuni, unul despre compozitie, unul despre stil, unul despre personaje (azi am introdus si cel de-al treilea personaj, paianjenul terapeutic, important 😅) și tot jonglez cu ele.
Cea mai dificilă poveste este că Geppetto vrea să facă pe inteligentul cu mine și modifică din mers chestii. Cam 50% din muncă este să păstrez stilul constant și să scap de "îmbunătățirile" nesolicitate.
Dacă ai sugestii sau critici pentru mine sunt ochi și urechi, să știi.
Am și una cu terapie de cuplu cu melci, personajele tale favorite. 😊
https://in.psihoterapie.net/toons/20.webp
Vaaai, îmi scăpaseră tocmai melcii. Merg cu varianta aia mea de Valentine - „la mine sau la tine”?
Nu mă arunc la sugestii, n-am încercat niciodată să mă joc cu Gică și nu mă tentează, așa că sunt complet inutilă în direcția asta. Înțeleg doar că e nevoie de efort și creativitate în generarea de prompturi, asta pot pricepe, dar sunt vehement împotrivă :)))). Tind să cred totuși că ideile, textele și poantele îți aparțin. Apoi, dacă tu te bucuri de proces și reușești să aduci niște zâmbete în jur (well, da, reușești), nu o să scot spada.
Chiar și desenele aș zice că îmi aparțin.
Îi spun lui Geppetto CE să deseneze, CUM să deseneze, UNDE să deseneze, ce n-a desenat bine și ce trebuie să modifice. Altfel nu iese nimic utilizabil.
Melci again:
https://in.psihoterapie.net/toons/71.webp