1. Vremuri căcăcioase
La inceputul anilor '70 pentru multi americani lumea cu care erau obisnuiti parea sa se indrepte spre prapastie. Aveau criza energetica, aveau inflatie si multe produse de consum zilnic, benzina, carne sau hartie intrau periodic in criza. Adica din cand in cand se gaseau mai greu. Cam ca si astazi, atata doar ca pe vremea lor nu se dadea vina pe claimătceingi sau pe rusi. Dar in rest o duceau la fel ca si noi, din ingrijorare in ingrijorare.
In data de 19 decembrie 1973 Johnny Carson1, gazda unui popular show tv a avut proasta idee sa faca o glumita in monologul lui: "avem tot felul de lipsuri zilele acestea. Dar guvernul ne-a asigurat ca nu vom avea niciodata o criza a hartiei igienice. Puteti rade acum, dar vine o criza de hartie igienica."
Carson a vrut doar sa isi distreze putin telespectatorii si sa faca misto de lipsurile cu care se confruntau periodic. Atata doar ca audienta nu stie de gluma si a doua zi, dis de dimineata milioane de americani au luat cu asalt supermarketurile golind rafturile de hartie igienica. Show popular, remember?
In urma clientilor care isi faceau stocuri din hartia care ii face pe oameni mai curati veneau apoi jurnalistii care fotografiau rafturile goale si scriau articole panicarde.
Fabricantii de hartie igienica n-au putut absorbi imediat socul cererii si le-a luat o vreme sa reumple depozitele. Rezultatul a fost ca o poveste inventata despre o criza imaginara s-a transformat intr-o criza cat de poate de reala. Carlson si-a cerut ulterior scuze, clarificand ca a fost doar o gluma, dar raul era deja facut.
Timp de patru luni hartia igienica a fost un produs care s-a gasit greu in multe magazine. Noroc ca cei care si-au facut stocuri pentru un an de zile n-au mai cumparat altele noi, dand o sansa in plus celor mai putin prudenti, norocosi si mai putin curati.
Vremuri cacacioase, pardon my French.
2. De ce iubim povestile?
In primele zile ale crizei autoritatile (inclusiv Carlson) au incercat sa linisteasca populatia cu cifre si statistici ca situatia e sub control si nimeni nu va circula pe strada cu constiinta murdara. Atata doar ca oamenii reactioneaza la povesti si nu la statistici.
Tindem cu totii sa credem mai degraba povestile decat cifrele pentru ca asa suntem construiti. Creierul nostru a evoluat sa retina naratiuni, sa empatizeze cu suferinta si sa semnalizeze mai departe pericolul. O statistica contine cifre, nu emotii, numerele nu ne misca in absenta emotiilor.
Vorbim insa de doua realitati psihologice diferite.
Emotia va invinge intotdeauna logica.
Numerele sunt facuta sa ne informeze, dar emotiile sunt cele care ne pun in miscare.
Un singur copil care plange va declansa o reactie mult mai repede decat o fraza banala ca "10.000 de copii sinistrati".
Daca statisticile sunt abstracte si fara forma, povestile sunt insa usor de spus, usor de vizualizat si de dat mai departe. Ne conectam mai usor la o persoana anume, de exemplu la adolescenta Anne Frank decat la o statistica despre milioane de coreligionari de-ai ei care au murit in timpul WWII.
E o particularitate a comportamentului nostru bine cunoscuta de catre organizatiile de caritate. Si bine exploatata. ONG-urile strang mai multi bani cu o fotografie a unui singur copilas african orfan/bolnav/flamand/insetat/whatever decat cu statistici solide despre copiii cu probleme din toata lumea. Cifrele informeaza, nu impresioneaza.
Povestile se raspandesc si circula, cifrele stau pe loc. Oamenii re-povestesc povestile pe care le-au auzit si i-au impresionat, arareori fac insa efortul sa retina cifre. Si asta nu de ieri, de azi ci dintotdeauna. Povestile au fost intotdeauna principala modalitate prin care omenirea a pasat de la o generatie la alta experienta, solutiile, intelepciunea. Tabelele cu cifre sunt o inventie recenta. Am evoluat cu ajutorul povestilor, nu cu ajutorul zecimalelor.
Criza imaginara pe care o poveste neinspirata a transformat-o intr-o criza adevarata, cu consecinte in lumea reala nu este singulara. De la razboaie la alegeri si pandemii, societatea este directionata cu ajutorul povestilor.
Asta nu inseamna ca putem construi un pod sau un telefon mobil doar cu ajutorul povestilor. Cifrele si masuratorile exacte au avantajul lor. Povestile pot fi inselatoare, manipulative, partinitoare sau complet fabricate. De regula chiar sunt.
Sigur, uneori si cifrele sunt manipulative si fabricate, dar in cazul cifrelor e mai usor de verificat si combatut. E mai usor sa compari intre ele doua cifre decat doua povesti.
Povestile nu sunt neaparat cea mai buna varianta de a lua decizii. De exemplu o singura poveste tragica a unui copil care a murit calcat de o masina a postei poate distorsiona perceptia asupra activitatii postei in general. 😊
3. Profetii care se auto-implinesc
Exista un fenomen clasic in psihologie si sociologie numit profetii care se auto-implinesc2. Adica spui o poveste, iar tocmai pentru ca oamenii o cred, incep sa se comporte ca si cum ar fi adevarata. Si prin comportamentul lor, o fac sa devina realitate.
Criza hartiei igienice din 1973 a fost o profetie auto-implinita ca la carte. Povestea spusa in gluma de Carson a devenit sursa de adevar pentru ca oamenii au actionat ca si cum era realitate. Si uite asa, rafturile goale cu ajutorul presei senzationaliste au confirmat povestea initiala, intarind-o si mai tare.
Nu se intampla doar cu hartia igienica. Economiile pot intra in recesiune doar pentru ca oamenii cred ca vine recesiunea si isi strang banii. O banca poate da faliment doar pentru ca circula povestea ca da faliment, iar oamenii isi retrag in masa depozitele. Reputatia unei persoane poate fi ruinata doar pentru o poveste fara niciun alt argument.
Povestile nu doar ca ne distorsioneaza perceptia, ci pot schimba realitatea insasi. O profetie rostita, repetata si crezuta ajunge sa se implineasca singura. Nu pentru ca era adevarata, ci pentru ca credinta oamenilor a facut-o adevarata. Bine, profetiile functioneaza in anumite situatii, cu hartia igienica de exemplu, au si ele limitele lor, cu cele 72 de virgine recompensa pentru deranj nu se verifica. Adica eu nu stiu cazuri. 72? Rili?
4. Povesti sau cifre? Teorema lui Thomas.
