Citesc orice, oricand
cum am facut economie de un sondaj
1. Economie la sondaje
Se spune ca un irlandez se plimba cu fii-su Padraig ala mic prin piata. Ciresele vizibile, frumoase si scumpe. Ala micu’ intreaba “tati, tati, ce gust au ciresele?” Irlandezul ia o cireasa din gramada, i-o da si ii spune “toate celelalte au acelasi gust” si se indeparteaza de pericol.
Un psiholog care scrie pe Substack de vreo opt luni, ingrijorat ca poate scrie prea rar sau prea des s-a hotarat sa isi intrebe publicul cam care ar fi frecventa publicarii care le-ar placea cel mai mult. Boala profesionala de a te adapta la ritmul clientului.
Spre surpriza lui 67% au ales varianta “citesc orice, oricand”. Pe mine nu m-a surprins foarte tare, ca si eu fac cam acelasi lucru. Cand am timp citesc orice, oricand. Cand n-am timp (sau chef) ignor cu gratie orice, oricat ar scrie substackerii mei favoriti.
Asa ca m-am hotarat sa fac economie de un sondaj si eu nu va mai intreb nimic. Presupun ca si voi faceti la fel ca si mine. Plec de la presupunerea ca 67% dintre voi sunteti adaptabili la meandrele frecventei publicarii acestui newsletter care sunt intre minimum un post pe saptamana si maximum sapte. Asta e range-ul, 1-7, nu va fortez adaptabilitatea mai tare. 😊
Sondajele, ca si ciresele au acelasi gust, n-are rost sa le repetam.
2. Ce-am citit azi:
Nu conteaza cat de mult alegem, tot prost ne simtim dupa.
atinge perfect paradoxul deciziilor moderne: prea multe variante, prea putina multumire. Si ironic, cu toata tehnologia, inca ne panicam la o ploaie pe fan ca pe vremea bunicului. Avem optiuni, dar nu avem directie. Poate ca anxietatea nu vine din lumea din jur, ci din imposibilitatea de a ne mai simti competenti in ea.📜 Hattie McDaniel Trista poveste a lui Mammy la Hollywood, de Dosare secrete
Dupa ce a primit Oscarul, Hattie McDaniel nu a avut voie sa stea in hotelul ceremoniei. A fost adusa de pe usa din spate si asezata la o masa separata, langa personalul de serviciu. Faima? Da. Demnitate? Mai vedem.
Prima castigatoare a primului Oscar pentru o afro-americana? Frumos titlu, pacat ca n-a ajutat-o cu nimic. Viata lui Hattie McDaniel a fost marcata de glorie publica si umilinta privata, discriminata la ceremonie, uitata dupa premiu si falita la moarte. Hollywood-ul i-a oferit o statuie, dar nu si un loc la masa. Istoria o celebreaza azi, dar a ignorat-o cand conta cu adevarat.
🪶 Radu Stanca în Observator cultural, de Roxana Farca
Se spune ca un poet oarecare recita poezie in tramvai, direct din suflet si fara avertisment. O doamna i-a zis odata “terminati, domnule, ca speriati copiii.” Poetul i-a raspuns “poezia e o forma de trauma eleganta, doamna”.
Ce faci cand intarzii cu poezia saptamanii? O servesti din Cluj, cu un espresso si un pic de Radu Stanca, si zici ca ai fost ocupat artistic. Ai uitat de unde stii versurile? Nu-i nimic, autorul le are pregatite ca un DJ care scoate piesa ceruta din playlist. Bonus: ilustratii si linkuri din portofoliu, ca tot e dragoste in aer. Romantic cu aroma de self-promo.
Oare eşti şi tu grădinarul care nu-și udă grădina?, de Amira Radulescu
Un coleg oarecare si-a dat seama ca n-a mai dormit 8 ore de ani intregi. Om serios, scria carti despre burnout in pauzele de la cabinet. Cand a avut primul atac de panica, a spus “credeam ca e doar material de studiu”.
Daca ti se pare ca e prea frumos spus, probabil chiar e. Sub stratul poetic cu gradinari si radacini neudate, se ascunde realitatea unei generatii care stie tot despre trauma si totusi n-are timp sa doarma. Cunoasterea devine autoiluzie, iar sprijinul oferit celorlalti un mod rafinat de a evita prapastia personala. Oare profunzimea nu e doar o forma eleganta de auto-neglijare?
Lucruri amuzante de-ți vine să plângi, de bogdan stoica
In 2022, un oras din Texas a organizat un “Simpozion despre liniste interioara” care s-a incheiat cu o bataie generala intre invitati. Titlul conferintei era “Gaseste calmul in haosul lumii moderne”.
Mi-am adus aminte de asta citind editia de astazi din “Viata Fara Prosti”. Cand ai impresia ca lucrurile nu pot deveni mai absurde vine
cu un inventar de stiri care-ti arata cam cat de departe am ajuns. Ironie, furie mocnita si detalii ridicole. De ras. Drone care planteaza mai bine decat Romsilva, lideri care nu citesc stirile, reduceri la colectii de valize vechi si webinarii despre batranete precoce. Viata fara prosti. Ce ar fi Substackul meu fara ea?#123 - Vrăbiile și bufnița, de Espresso Filosofic
In 2011, Google a lasat activ un algoritm de AI care trebuia sa identifice pisici in clipuri video. A doua zi, recunostea si chipuri umane. A patra zi, incepuse sa se auto-optimizeze. In final l-au scos din priza.
Vrabiile din poveste l-au votat pe predator ca protector si-apoi s-au mirat ca le dispar colegele din copac. O metafora perfecta pentru cum ne jucam cu AI-ul ca si cum ar fi un gadget nou, ignorand toate avertismentele. Bostrom poate parea paranoic, dar e singurul care striga “foc” in timp ce restul danseaza in jurul scanteii.
Pornind de la o fabula sugestiva,
ne povesteste despre ideile centrale din “Superintelligence” de Nick Bostrom.Un text care se vrea lucid, dar miroase a deznadejde stilizata. O comedie a disocierii emotionale in care sub frazele lungi se ascunde un narator care se minte neconvingator ca nu-i pasa. Ironia e ca tot ce spune arata exact contrariul. Cand “nu vrei nimic” si “n-ai nevoie de nimeni”, dar simti ca te dezintegrezi, e clar ca ai deja un gol. Doar ca in loc sa-l recunosti, il decorezi cu tigari si tacerile altora.
Mie mi-a placut, poate ca va place si voua.
Mounjaro Revoluția dublu-agonistă în diabet și obezitate, de Bounegru Iulian (Iullyan)
Cand o molecula iti promite si glicemie buna, si silueta, ceva nu se leaga. Tirzepatida pare un soi de “Sfantul Graal” metabolic, dar cand citesti “22% pierdere in greutate”, nu poti sa nu te intrebi cam care este pretul. Toate bune si frumoase, dar medicamentele miraculoase vin rar fara o nota de subsol. Poate nu azi, dar maine sigur aflam ce n-a spus clipul de 60 de secunde.
#frânturi 93. Cine gândește în locul nostru când ne optimizează altul? Între singularitate și tehnofeudalism, de Rares Iordache
In Japonia, un robot terapeut a devenit atat de bun la consiliere incat utilizatorii au inceput sa-l sune in miez de noapte “doar sa vorbeasca.” Creatorul robotului a dezvoltat insomnie din cauza geloziei.
ne vorbeste si el despre Bostrom (ma, voi v-ati vorbit intre voi, azi e ziua cu lecturi despre Bostrom?). Si post-umanism, trans-umanism, tehno-feudalism. Ce mai urmeaza, wellness-feudalism? Ne optimizeaza tot: somnul, pasii, atentia si visele. Si tot ce speram e un AI care sa ne fure jobul dar sa ne aline anxietatea.Cum să pierzi un prieten, de Alexandra Nistoroiu
Vinča Civilizația Tăcută de dinaintea Zeilor, de Hidden Truths by Jeremiah
E ceva profund reconfortant in ideea ca a existat candva o lume care nu traia prin conflicte, ci prin forme, simboluri si armonie. Textul despre Vinča e si un apel tainic la o memorie uitata, poate colectiva. Poate ca nu trebuie sa credem toate teoriile propuse, dar merita sa ne intrebam: cum ar fi daca si noi am putea trai intr-un fel mai conectat cu natura, cu sensul, cu tacerile? Poate ca am fost deja acolo. Poate ca ne putem intoarce.
Marinică Pană, Specialist în vulcanizare, de Marius Stan 🥚, acum 22 ore , după 28 zile
Atunci cand pana de masina devine lectie de neurostiinta si dezvoltare personala, care porneste cu “roata pe janta” si ajunge la cortexul prefrontal, trecand pe la gratitudine, Crețu si gaini naturale. Nimic nu e doar ce pare, totul e insight.
Moartea caranianului, de Silviu Gherman
The Big Beautiful Bill și dezlănțuirea A.I., de Mihnea Măruță
"The Big Beautiful Bill" suna mai degraba ca un nume de wrestler decat ca o legislatie. Ne putem imagina cat de tare a ras Elon Musk cand a vazut pasajul despre moratoriu? Poate ca urmatorul proiect se va numi "The Even Bigger, More Beautiful-er Bill".
ridica o intrebare simpla si directa: ar trebui ca doar guvernul federal sa decida totul in privinta A.I., fara ca statele sa mai aiba un cuvant de spus? Miza e uriasa, pentru ca decizia ar putea centraliza complet controlul asupra unui domeniu cu impact profund. Acest gest reflecta obsesia Americii de a castiga razboiul tehnologic cu China. Si pune in discutie cat de vulnerabili ramanem noi, ceilalti.🏛️ Doar fraierii platesc taxe in Romania, de Sebastian
Mai stiti bancul ala cu apartamentul din Iasi in care locuiesc 3000 de firme? Din pacate nu mai e banc, s-a transformat in realitate. Si se pare ca ANAF-ul n-are nicio problema cu chiriasii astia invizibili.
ne povesteste despre o realitate romaneasca in care peste 47.000 de firme functioneaza fara sa contribuie cu nimic, profitand de lipsa de control si vointa politica. In timp ce se propun masuri de austeritate pentru cei care deja platesc, firmele-fantoma prospera nestingherite. Intre timp ni se pregateste un TVA marit, un impozit pe venit marit si foarte probabil si un impozit pe sanatate marit si el, ca sa fim mai sanatosi, nu de alta.🎭 Gloria oarecare a unui cronicar nefotograf, de Andrei C.
Aparatul foto visat toata viata ajunge sa fie inlocuit cu un telefon luat la reducere. Cam asta e viata: iti faci planuri mari iar Universul ti le satisface sub forma de oferte de la Orange. Imaginea ideala vine in final nu dintr-un DSLR, ci dintr-un telefon.
Si alte povesti din tineretile Cronicariului. 😊
Eu ma opresc aici cu cititul & scrisul, ca azi am zi de BBQ si trebuie sa ma apuc sa fac focul. Ca la BBQ feminismul n-a produs rezultate, egalitatea de gen inca se lasa asteptata si tot barbatul saracu’ trebuie sa faca focul.
Daca va intereseaza si alte articole aparute astazi pe substackosfera romaneasca le gasiti pe stacks. Unde m-am apucat sa le pun si cate un “badge” la fiecare, reprezentand tema principala. ✝️, 🏛️, 📢, 💊, 🪶, 🎭, 🤡, 🌱 etc.
"...si s-a indepartat de pericol".
Buna asta!
.
Daca tot vor bravii nostri guvernanti sa suprataxeze tranzactiile bancare, putem sa trecem la o fiscalitate paralela (alta decat cea existenta in partea intunecata a ANAF-ului) bazata pe cirese. La 50 de lei kilul de cirese, n-ar fi foarte complicat sa ne luam salariile in cirese, sa platim apa rece in cirese (apa calda e demodata, zic unii din Bucuresti - si, oricum, apa calda strica fructele) etc. Nush cum o sa platim pentru cirese intr-o economie bazata pe cirese, dar oricum astea sunt un lux :)))
.
...Pentru unii, prima victima a vietii sunt visele. Cred ca sunt unul dintre aia.