Cine plateste are puterea

Toata suflarea de pe Twitter a luat foc de la ultimele schimbari facute de Elon Musk: limitarea citirii la 600 de tweeturi/zi pentru conturile gratis si 6.000 pentru cele platite.

Eu n-am primit inca mesajul obscen care a inflamat twittosfera, acela ca mi-am atins limita de vizualizari insa schimbarea m-a afectat pana acum in doua feluri: 1. nu imi mai merge Twitterdeck-ul si 2. nu imi mai merge extensia de browser cu care mai descarcam videoclipurile care imi placeau.

Cu lipsa videoclipurilor pot sa fac pace insa pentru mine Twitterdeck-ul era 50% din placerea de a folosi Twitter-ul. Folosesc Twitterdeck inca de pe vremea cand era pe bani, inainte sa il cumpere Twitter. Imi va lua o vreme sa ma re-obisnuiesc cu interfata obisnuita, dar…no biggie. Viata merge mai departe.

Nu stiu care sunt ratiunile pentru care Elon a impus limitarile astea, eu nu cred deloc povestea oficiala cu “combaterea scrapingului”. Banuiala mea este ca aceasta limitare e doar un pas (important) in strategia lui Musk de a isi monetiza reteaua prin abonamente si nu prin reclame.

Logica e simpla: atunci cand principala ta sursa de bani o reprezinta reclamele depinzi de bunavointa agentiilor si companiilor. Care dupa cum s-a vazut deja folosesc boicotul, santajul, presiunea ca arme politice. Cu Elon Musk le-au folosit cand inca nu se uscase bine cerneala pe actul de vanzare-cumpare al Twitter. Din prima zi pana astazi.

Insa atunci cand principala sursa de venituri o reprezinta abonamentele de la utilizatori companiile vin si pleaca, devin irelevante, nu mai au cu ce sa santajeze. Din condru rupi o ramurea, ce-i pasa codrului de ea?

Abonamentul premium de la Twitter functioneaza bine-mersi, multi utilizatori au decis ca merita cei vreo zece euro/luna pentru ceva ce pentru ei este important. Cea mai buna dovada ca a fost o idee buna a fost corul distrusilor care urlau ca ei nu vor interactiona cu conturile cu bifa albastra. Ultima incercare de a influenta realitatea in singurul fel pe care ei il cunosc: santaj, boicot, cancel culture.

Strategia lui Elon Musk este de a muta puterea de la companii, agentii si institutii la utilizatori. Cel care plateste are puterea. Clientul nostru, stapanul nostru. “Clientul” platitor al lui Twitter inceteaza sa mai fie compania X cu toanele ei leftiste si devine utilizatorul. Strategia lui Musk este de a-si inlocui “stapanii”. Adica companiile cu utilizatorii.

Daca conturile platite devin tot mai atractive (ca in urma acestei schimbari cu limitarea vizualizarilor) Twitter devine tot mai rezistent la presiuni politice, santaj si cenzura. My two tweets.

• saptamana aceasta intra in vigoare in Irlanda Road Traffic and Roads Act 2023. Intre altele reglementeaza situatia “vehiculelor electrice usoare”, pana la 25kg, 25km/h si 250W intr-o noua categorie numita “Powered Personal Transporters“. Ce depaseste aceste limite intra la categoria moped, care necesita asigurare, taxa, inregistrare…si carnet de conducere pentru moped.

• cateva instantanee din Dublin in anii 1970. Cu exceptia modelelor de masini si a modelelor de fuste arata fix la fel ca astazi. Parca totusi mai curat un pic.

• ce facem cu pescarusii? Pescarusii din Irlanda sunt protejati atat de legi europene cat si de legi ‘locale’ irlandeze. Balbriggan este pana acum singurul oras din Irlanda autorizat sa indeparteze/distruga cuiburi si oua de pescarus.

• Dublin pare sa fie un loc atractiv pentru OZN-uri

• care sunt locurile din Irlanda cu cele mai multe puncte de control anti-alcool?

• un ansamblu neolitic mai putin pus pe hartile turistice in Irlanda de Nord, Beaghmore Stone Circles.