Cele trei destine ratate ale lui Hodorkovski

Cu siguranta domnul Hodorkovski a intrat in istorie. Din pacate pentru domnia sa ca un fel de Alcibiade evreu, inteligent, frumos, norocos si intr-o poveste romantica de genul "si f***t, si cu banii luati". De trei ori la rand, caci lucrurile importante in viata sunt trei. In cazul domniei sale ratarile.

In anul de gratie 1986, in plina perestroika dl. Hodorkovski intelege sa isi foloseasca energia tineretii si relatiile minoritatii evreiesti careia ii apartine si sa isi deschida o cafenea in Moscova. Un loc care sa polarizeze intelighentia evreiasca moscovita. Dl. Hodorkovski parea facut pentru asa ceva. Lucrurile mergeau bine spre exceptional insa Hodorkovski isi refuza acest destin foarte misto si se hotaraste sa treaca la alta masa de joc. Next level.

Se da de trei ori peste cap si ca broscoiul din poveste se transforma dintr-un personaj respectabil al lumii mondene moscovite intr-un bancher adevarat. Prin ceva inginerii administrativ-financiare transforma un "Centru pentru Creativitate Stiintifica si Tehnica a Tineretului" care ii apartinea intr-o banca cu acte in regula si trece de la sortul de cafengiu la costumul de bancher. E primul destin ratat al domnului Hodorkovski, acela de cafengiu de lux.

Banca Menatep a domnului Hodorkovski, fondata in 1989 se ocupa de detoate, de la import-export pana la administrarea fondurilor pentru victimelor Cernobil si creste ca voinicul din poveste. Navigheaza in vremuri bune pentru speculanti, ani de confuzii economice, juridice, administrative. Relatii multe, simpatii internationale la fel de multe. Traim intr-o lume a relatiilor si dl. Hodorkovsti stie asta.

Insa este momentul in care dl Hodorkovski reuseste sa isi rateze cel de-al doilea destin posibil, acela al unuia dintre cei mai bogati oameni ai Rusiei noi (intre timp cumparase mai pe nimic unul din gigantii petrolieri ai Rusiei, Yukos). Se joaca de-a filantropul, de-a deontologul si de-a reperul moral al unei tari aflata in disperata cautare de repere.

Angajeaza ziaristi critici la adresa membrilor noii clase politice (Vladimir Putin in special) pe care, vorba unui alt mare cazut, dl. Vantu, "ii plateste ca sa scrie impartial"

Viata de nabab nu e suficienta daca nu ii umilim un pic pe amaratii de kaghebisti care se straduiesc sa faca politica. Mestecam la oala puterii.

Hodorkovski reuseste sa isi atinga scopul si sa devina un personaj detestat in mai toate cercurile din Rusia, de la oamenii simpli de pe strada care vad in el exponentul conspiratiilor mondiale care le fura tara (nu ca n-ar fi fost adevarat) si pana la noua elita politica care il simte total strain de interesele Rusiei si ca o amenintare pentru Rusia (si asta adevarat). Dl. Hodorkovski isi rateaza astfel cel de-al doilea destin posibil, acela de a fi cel mai bogat om din Rusia. Intre timp averea dlui Hodorkovski era estimata undeva la 15 miliarde de dolari si continua sa creasca.

Intr-o zi oarecare in care jetul particular al domnului H. alimenta pasnic cu kerosen pe aeroportul din Novosibirk acesta este luat cu asalt de catre o trupa de mascati, domnul H. este extras din jet, i se organizeaza rapid un proces pe niste acuzatii placute urechii marelui public (evaziune fiscala, furt, conspiratie etc.) si jocul capata o noua forma, cu jucatorul pus la zid.

Ceea ce la inceput putea sa fie doar un avertisment prietenesc "ba, baiatule, baga-ti mintile in cap si ocupa-te de afacerile tale si lasa prostiile cu politica" dl. Hodorkovski intelege ca a venit timpul sa devina un martir al neamului rus (caruia nu ii apartine) asa ca accepta jocul si continua din spatele gratiilor lupta cu Vladimir Putin si nationalistii rusi. Lupta un pic cam inegala, pentru ca Putin poate sa dea din biroul lui mai multe telefoane decat poate sa dea din celula lui dl. Hodorkovski.

Domnul Hodorkovski crede in noul lui destin de martir, de dizident, de nou "Saharov" si refuza sa cedeze.

Sigur, in tot acest timp kaghebistii nu stau degeaba si ii demonteaza bucata cu bucata imperiul pe care si-l construise, Yukos e bagat in insolventa, banca e o amintire. Hodorkovski chiar saracit ramane insa un ghimpe in coasta Rusiei prin fitilele bagate in cancelariile internationale care vad in continuare in el un adversar politic al lui Putin si un posibil partener occidental. Un fel de Lenin trimis de Kaiser calare pe trenul blindat ca sa il dea jos pe tsar.

Hodorkovski e incapatanat si timp de zece ani tine cu dintii de ceea ce crede el ca este noul lui destin de martir si mega-dizident al poporului rus. In 2014 ar fi trebuit sa fie eliberat si pe post de cea mai spectaculoasa victima a lui Putin probabil se si vedea in campanie electorala impotria acestuia, tinand discursuri electrizante in Duma de Stat.

Insa dl. Hodorkovski isi rateaza si acest cel de-al treilea destin posibil, acela de dizident si lider al opozitiei Ruse.

Putin este un jucator bun. Stie foarte bine care posibila evolutie a jocului, stie ca nu il avantajeaza si face o mutare de prevenire. Putin nu vrea martiri si dizidenti. Ii explica mai pe indelete dlui Hodorkovski ca i se pregateste un nou proces care ii va aduce un nou pachet de 10 ani petrecuti in apropierea lui Mos Craciun (dl. H. a fost gazduit acesti zece ani undeva in Karelia, langa granita cu Finlanda) si ca mama lui deja bolnava probabil nu va mai rezista asteptandu-l.

Fiecare dintre noi are un punct de topire. Al domnului Hodorkovski a fost acela al perspectivei ca inca zece ani sa isi tina sabaturile prin zapezile lui Mos Craciun. Asa ca accepta conditiile lui Putin pentru a scapa de inca un proces si inca zece ani de "dizidenta" inutila din parnaie.

Hodorkovski cere public gratierea (ceea ce e un fel de acceptare tacita a vinovatiei pentru care a fost inchis), accepta un exil voluntar (a parasit Rusia in primele ore de dupa eliberare) si cam gata, asta a fost tot.

Evident, detaliile intelegerii nu au fost facute publice, putem doar presupune ca posibilul destin al domnului Hodorkovski de martir, dizident si lider al opozitiei din Rusia s-a incheiat acolo. Putem presupune ca dl. Hodorkovski s-a angajat ca va vorbi cu presa doar despre cafea, iudaism, optimizari fiscale sau viata in tundra, toate aceastea fiind lucruri la care se pricepe. Probabil ca alte teme de discutie cu presa au fost interzise de intelegerea cu dl. Putin.

Povestea se incheie cu cele cateva cuvinte simple ale lui Putin scrise pe o hartie "Calauzit de principiiile umanitatii il gratiez pe Mihail Borisovici Hodorkovski, nascut in 1963 in Moscova si il eliberez din inchisoare, semnat Vladimir Putin" si cu primirea pe aeroportul din Berlin de catre fost ministru de externe german Genscher intr-o atmosfera care aduce aminte de primirea de spioni eliberati in timpul razboiului rece.

Domnul Hodorkovski si-a ratat destinul de cafegiu de lux din Moscova, si-a ratat destinul de cel mai bogat evreu al Rusiei. Iar destinul de dizident l-a ratat atunci cand a acceptat intelegerea cu Vladimir Putin.

Cele trei destine ratate ale domnului Hodorkovski.