Cele patru pașapoarte ale lui Grișa

“Fara negri, fara bulangii si fara dopuri prinse de sticla“

Grișa este vecinul meu favorit de la mine de la tara din Irlanda. Este un moldovean simpatic de peste Prut. Simpatia este reciproca, mi-a marturisit intr-o zi ca lui in general nu ii plac romanii, dar eu sunt in regula. Il cheama de fapt Grigore, dar toata viata i s-a spus Grișa, diminutiv rusesc.

Il vad in fata casei stergardu-si cu grija jeepul (Grișa isi iubeste masina) cu o carpa si il intreb daca a votat la referendum. Small talk, ca intre vecini. Mi-a raspuns ca normal ca a fost, cum altfel? A votat cu religiozitate la tot ce a fost de votat in Moldova din anii ‘90 de cand a plecat de acasa printre straini in cautarea unei vieti mai bune. Il intreb in gluma daca mai are pasaportul moldovenesc cu care sa poata vota. Imi raspunde serios ca desi are patru pasapoarte el de cel moldovenesc are cea mai mare grija, pentru ca doar la alegerile din Moldova voteaza, restul nu-l intereseaza. Vede nedumerirea in ochii mei si imi explica de unde si pana unde are patru pasapoarte.

In anii ‘90 s-a mutat la Sankt Petersburg cu fratele lui geaman, Mihai, caruia i se spune Mișa (cum altfel?) in cautare de munca, ca acasa era saracie mare. Dupa vreo zece ani si-au luat amandoi cetatenia rusa, nu din prea multa integrare in societatea rusa ci “ca sa fie”. Adica sa scape de teama ca ar putea fi trimisi inapoi in Moldova. Atata doar ca pentru el Rusia nu mai era atat de atractiva ca atunci cand avea 18 ani asa ca a cedat cantecului de sirena al presedintelui Basescu, a venit in Romania, si-a “recuperat” cetatenia romana si a ramas sa scormoneasca dupa oportunitati in Bucuresti. Se cam plictisise de Sankt Petersburg si de problemele cu care se confrunta atunci societatea rusa.

Nici in Bucuresti n-a prins radacini, nu i-a placut mai deloc, asa ca imediat dupa intrarea Romaniei in UE Grișa si-a incercat norocul cu ajutorul pasaportului romanesc in cateva tari vestice si ajuns din intamplare si in Irlanda unde i-a placut cel mai mult dintre toate si unde a inceput sa prinda radacini. Irlanda ii aducea aminte de casa, drumuri proaste, carute pe strazi, oameni care scuipa pe jos. Si-a facut o casa si a devenit cetatean irlandez. Astfel colectia de pasapoarte s-a rotunjit si a ajuns la patru.

Romania nu-l mai intereseaza, nu l-a interesat niciodata, nu s-a considerat roman niciodata. Grișa este un anti-unionist si romano-sceptic in mod natural, instinctiv, fara sa faca eforturi. Este de parere ca Romania practica un fel de apropriere culturala cu Moldova, “laudandu-se” cu istoria Moldovei, care nu ii apartine. Nu intelege de ce romanii “se lauda” cu Stefan Cel Mare, care apartine Moldovei si nu Romaniei. Desi vorbeste romaneste impecabil, aproape fara accent, fara greseli si cu un vocabular bogat nu are niciun fel de atasament vizibil fata de Romania, care a fost doar o etapa utila in viata lui, ca sa ajunga mai usor in Occident.

Nici de Rusia nu e prea atasat, are pentru Rusia doar un fel de respect distant si cam atat. Grișa sta foarte bine cu stresul de aculturație, din tarile prin care a locuit si a caror pasapoarte le are acum in buzunar a luat prea putine elemente identitare. Identitatea lui a fost intotdeauna cea de moldovean care locuieste in strainatate, fie in Rusia, fie in Romania, fie in Germania, fie in Irlanda. Copiii lui vorbesc la fel de bine romaneste (“moldoveneste“ cum zice el) si rusa si engleza. Il intreb cum au invatat ruseste, ca romaneste si engleza pare logic, acasa si la scoala. Cum dar mai ales de ce. Au invatat ruseste ca sa se inteleaga cu verisorii din Sankt Persburg cand merg in vacante in Moldova. Verisorii vorbesc doar rusa, mama lor e rusoaica. Iar bunicii n-au nicio problema sa vorbeasca ruseste cu nepotii. Cu TOTI nepotii, inclusiv cei din Irlanda. Bunicii sunt mai toleranti la ambiguitati lingvistice cand vine vorba de nepoti.

La fel cum este “romano-sceptic“ in mod natural Grișa tot la fel este si “euro-sceptic”. Nu crede deloc ca UE merge intr-o directie buna si desi si-a cumparat casa in Irlanda se vede mai degraba imbatranind in Moldova. “Fara negri, fara bulangii si fara dopuri prinse de sticla“ imi face el o sinteza rapida cum ar vrea sa imbatraneasca. Asa ca si-a cumparat un mic apartament si in Chisinau, tot “ca sa fie”. Om practic, l-a cumparat undeva direct langa aeroport, ca sa ii fie usor de venit si de plecat. Fratele geaman din Rusia i-a urmat exemplul si si-a cumparat si el o casuta la tara, langa Chisinau. Tot pe filosofia lui “sa fie“.

Pentru Grișa nu este nicio contradictie intre faptul ca e cetatean al unei tari din vestul Europei, ca munceste si isi plateste taxele aici si in acelasi timp ca isi doreste o Moldova neintegrata in Europa. Sau poate integrata mai inteligent. Cam cum erau britanicii care isi mancau pensia in Spania dar au votat cu Brexit.

Cu Grișa am mai vorbit din cand in cand despre meandrele politicii de pe malurile Liffey-ului, mi s-a parut un tip informat si articulat, departe de a fi naiv sau rupt de realitate. Il intreb de curiozitate care crede el ca ar fi varianta cea mai buna pentru viitorul Moldovei. Imi raspunde fara sa stea mult pe ganduri ca Moldova ar trebui sa fie fara doar si poate in Europa dar la fel ca si Elvetia, Norvegia sau Islanda. Si mai ales fara excesele UE: birocratia sufocanta, migratia toxica, terorismul minoritatilor sexuale. In sumarul foarte plastic facut de el: “fara negri, fara bulangii si fara dopuri prinse de sticla”. Iar pentru aceasta viziune a viitorului Moldovei Grișa si-a luat nevasta, alti doi prieteni moldoveni si au mers la vot. Tot om practic, ca sa nu consume benzina doar pentru doua voturi.

Il intreb despre ce crede el ca a fost referendumul, daca a fost despre Europa vs. Rusia cum zice presa. Imi raspunde ca nici pomeneala de asa ceva, ca asta e doar propaganda vestica, ca nu a fost niciodata vorba de o mai mare “integrare” cu Rusia, ca nici macar rusofonii din Moldova nu si-ar dori o apropiere mai mare de Rusia. Ci doar ca la fel cum le-a fost pana acum teama de excesele Rusiei la fel le este teama si de excesele Ursulei si de aceeasi erodare a suveranitatii Moldovei.

Pentru vecinul meu Grișa viitorul Moldovei ar trebui sa fie in Europa dar “fara negri, fara bulangii si fara dopuri prinse de sticla“. Si probabil si fara prea multi rusi, dar din fericire rusii nu i-au deranjat pe moldoveni in ultimii 35 de ani. Sa speram ca nu ii vor deranja nici in continuare.