Astă vara stăteam cu niște prieteni la o terasă și la un moment dat a aparut la masă din senin întrebarea: “care este cea mai bună zi din an?”.
Sigur, este o întrebare înșelătoare, dacă nu manipulativă de-a dreptul. Pentru cei care care au o soacră echilibrată psihoemoțional și care gătește bine ar putea fi chiar ziua soacrei. Pentru cei care se gândesc tot timpul la vacanță ar putea fi chiar prima zi de vacanță. Iar pentru cei cărora le place fasolea cu ciolan gratuită ar putea fi ziua națională. Suntem diferiți si avem cea mai bună zi diferită.
Unul din domnii de la masă a răspuns simplu: “cum care e cea mai bună zi? Evident este ziua de salariu”.
Iar apoi ne-a explicat, de parcă ar mai fi fost nevoie, că ziua de salariu e ca un fel de reset al tuturor micilor probleme care îl sâcâie, facturi neplătite, chiuveta care curge (cheama un instalator), fii-su adolescent care il bate la cap că vrea nuș’ ce adidasi la moda și apoi iși face și lui însuși câte un cadou. Ne-a și spus și ce lenjerie intimă trebuie să poarte cadoul, am trecut mai departe.
Vara a trecut dar ideea m-a bântuit în continuare, că poate exista o zi de “reset” la un ciclu mai mic sau mai mare din viața noastră. Ce viață ar fi aceea fără reseturi periodice?
31 decembrie, ultima zi din an e indiscutabil cea mai potrivită zi pentru un reset psihologic. E ziua în care toate proiectele din an au o rezoluție clară, le-ai dovedit sau nu. Nu mai contează, ca oricum nu mai e timp sa faci ceva cu ele. Ducă-se!
E ziua în care nu mai ai nevoie să demonstrezi nimic, ziua în care nu mai faci cumpărături, ca n-ai de ce, ziua în care lumea nu te caută decât eventual să îti ureze la mulți ani.
La noi la țară în Irlanda 31 decembrie e ziua în care legal nu au voie să îti închidă gazul si curentul pentru datorii. No joke. Există o lege pentru asta.
Ultima zi din an e ziua în care încă mai poti să visezi despre schimbările acelea colosale pe care vrei să le faci în anul care vine. Sigur, n-o să le faci, știi și tu asta, dar anul nou încă nu a început, asa că încă n-ai niciun motiv să fii dezamăgit. Trăiască 31 decembrie, ziua în care încă nu suntem dezamăgiți. Cu toții avem dreptul să visăm.
31 decembrie e ziua în care nu îți mai pasă de Trump, Putin, Zelenski, Ursula si președintele bizar al României care râde la orice întrebare serioasă i se pune.
Astăzi este ziua în care nu te simți vinovat că nu mergi la sală. Nimeni nu merge. Nici măcar aia care în mod normal te culpabilizează că nu mergi la sala, iritanții guru de dezvoltare personală nu mai există. Astăzi îsi petrec și ei timp cu familiile lor (care au, că nu toți au, unii sunt vai mama lor) și numără banii care i-au luat de la enoriași în timpul anului. Deci azi te lasă în pace.
Astăzi este ziua în care nu te caută nimeni să îti ceară favoruri. Iar dacă cumva ai ghinionul să te caute vreunul e semn că trebuie să îl scoți urgent din agendă. Sigur, la anul, că anul ăsta s-a terminat, nu e nevoie să faci nimic astăzi.
31 decembrie este singura zi din an care nu cere îți cere o reinventare sau un plan în cinci pași. E ziua care îți permite pur și simplu să exiști, fără dovezi de progres, fără obiective SMART, fără optimism luat pe credit. Anul s-a încheiat, următorul încă n-a început, iar pentru câteva ore ești oficial scos din priză. Nicio promisiune încălcată. Nicio speranță trădată.
Spre deosebire de ianuarie, care te hăituieste ca să scoată tot optimismul si anxietățile din tine, 31 decembrie tolerează tristetea, nostalgia si ceața existentială.
În ultima zi din an melancolia este permisă. Astăzi până și Nicușor Dan e nostalgic. Sigur, râde în continuare ca prostu’, dar măcar râde nostalgic.
Azi e cea mai bună zi din an. Să ne vedem citim cu bine în continuare în anul care bine. Pe viață și pe moarte.
La mulți ani!
la multi ani!
Băi, dacă ştiam. Nu mai făceam yoga azi dimineață.
La mulți ani, cu multe zile de azi!