Ce s-a intamplat cu Jocurile Olimpice?
In zilele noastre greselile politice facute la olimpiade trimit acasa mai multi sportivi decat greselile de pe teren.
A fost odata ca niciodata cand Jocurile Olimpice erau simple: barbatii alergau cat de repede puteau, aruncau chestii cat mai departe puteau si se luptau intre ei. De regula in pielea goala, ca nu au aveau nevoie sa protejeze false pudibonderii sau corectitudini politice. De altfel copiii si femeile nici nu erau lasat sa asiste la jocuri, asa ca nuditatea participantilor nu incurca pe nimeni.
3000 de ani mai tarziu sarbatorim Jocurile Olimpice in fiecare an pe 23 iunie, in onoarea fondarii Comitetului International Olimpic. Ceea ce a inceput ca un omagiu pur pentru maretia sportiva a sfarsit prin a deveni o vitrina umflata de geopolitica, conflicte identitare si cascadorii mediatice.
Jocurile antice
Organizate o data la patru ani incepand cu anul 776 i.Hr. in Olympia, Grecia, Jocurile Olimpice antice il onorau pe Zeus si includeau probe ca discul, sulita, luptele si cursele de cai. Doar barbatii greci liberi puteau concura. Fara femei, fara straini, fara gladiatori, fara echipe. Castigatorii deveneau legende. Ceilalti se intorceau acasa cu rusine si poate cu o sulita in coaste.
Atletii concurau goi, in parte pentru a celebra forma corpului masculin bine antrenat si in parte pentru a preveni trisatul, ca in pielea goala e mai greu sa ascunzi arme sau alte obiecte ajutatoare.
Renasterea moderna
Fast forward in 1894, cand istoricul francez Pierre de Coubertin a reinviat spiritul olimpic cu o abordare globala.
Primele jocuri olimpice moderne s-au tinut la Atena in 1896 si au avut 14 natiuni participante. De atunci, evenimentul a explodat intr-o sarbatoare planetara organizata o data la patru ani (cu cateva pauze tehnice in timpul razboaielor mondiale). Franta a dat lovitura.
Astazi participa la olimpiade peste 200 de tari. Miliarde de oameni le urmaresc la televizor iar intre timp lucrurile au devenit foarte, foarte complicate.
Jocurile Olimpice au fost multa vreme singura scena sportiva cu adevarat globala, unde spre deosebire de campionatul mondial de fotbal, spartachiade saul altele, au reunit o varietate absurda de discipline, de la saritura cu prajina la judo, scrima si volei pe plaja si ofera o sansa tuturor sportivilor din Tonga pana in Tuvalu. Sigur, ofera teoretic o sansa tuturor, pentru ca sportivii din Tonga sau Tuvalu trebuie sa aiba sponsori generosi pentru a se antrena, a-si cumpara echipament etc. Jocurile Olimpice sunt de zeci de ani o afacere globala, in care cel mai adesea conteaza banii si apoi sportivii. Iar mai nou sportivii nu prea mai conteaza asa de mult.
Politica si propaganda woke
Jocurile Olimpice de azi sunt imbibate de ideologie, nu trebuie sa fii un expert ca sa iti dai seama de asta. E suficient sa deschizi in perioada oricarei olimpiade.
Fiecare ceremonie de deschidere vine cu un discurs politic, fiecare echipament sportiv a devenit un “protest” pentru una din cauzele la moda iar fiecare declaratie a sportivilor este una politica.
Idealul olimpic era “Citius, Altius, Fortius”, mai repede, mai sus, mai puternic. Acum pare mai degraba “Mai woke, mai zgomotos, mai insultat de ceva.”
In zilele noastre un sportiv nu mai poate doar sa alerge, ci trebuie sa isi declare pronumele, sa condamne trecutul tarii sale, sa ingenuncheze pentru ceva si sa ridice pumnul pentru altceva. Daca nu o face risca sa lezeze automat pe cineva si sa zboare afara din satul olimpic. S-a intamplat deja de cateva ori.
Politica minoritatilor, campaniile identitare si virtue signalling au transformat ce era o competitie meritocratica intr-un balamuc confuz. Daca acum 2800 de ani unui participant la olimpiada nu ii trebuiau nici macar haine, astazi in afara de echipament scump ii trebuie si mult simt politic. In zilele noastre greselile politice facute la olimpiade trimit acasa mai multi sportivi decat greselile de pe teren.
Avem tari care se boicoteaza reciproc, steaguri interzise si sportivi exclusi doar pentru ca au cetatenia gresita (rusa de exemplu), controverse la probelele feminine, unde insista sa participe si unii barbati care “se simt” femei, sportive descalificate pentru ca au purtat "prea mult" sau "prea putin". Asa-zisa neutralitate a Comitetului Olimpic a ajuns absolut penibila.
Sigur, Jocurile Olimpice nu au fost niciodata lipsite de controverse. Incepute in antichitate ca o forma de practicare a religiei, unde femeile si strainii nu erau admisi, dupa re-inventarea lor de catre Franta intre 1912 si 1948 s-au acordat medalii pentru pictura, poezie si arhitectura (!), a existat o proba de trasul franghiei unde participau pompierii si politistii, a mai existat o proba de tir cu porumbei vii (in 1900 au fost impuscati 300 de porumbei) si multe altele. Insa toate aceste ciudatenii au ramas marginale, nu au afectat functionarea jocurilor in ansamblul lor, ca acum, cand politicul a invadat olimpiadele in cele mai marunte detalii. Iar organizatorii au reusit sa elimine pe rand excesele si sa consolideze spiritul olimpic.
Daca acum 3000 de ani jocurile olimpice erau o sarbatoare a perfectiunii corpului uman, astazi au ajuns un spectacol al grotescului in ce fel se poate transforma corpul uman se poate transforma dupa ani de abuzuri si excese.
Doamna din imaginea de mai jos a devenit simbolul Jocurilor Olimpice din Franta de anul trecut, pe care le-a deschis. De remarcat perfectiunea corpului uman.
Mai sunt posibile Jocuri Olimpice apolitice?
Mai putem avea Olimpiade despre performanta si nu despre ideologie? Mai putem celebra excelenta umana fara sa importam toate conflictele lumii?
Mai putem aplauda un alergator fara sa-i cerem parerea despre Palestina, homosexuali travestiti sau incalzirea globala? Mai putem sa il lasam pe alergator sa alerge indiferent de ce raspunsuri ar da despre Palestina, travestiti sau incalzirea globala?
Daca in trecut flacara olimpica simboliza pacea prin sport, astazi spiritul olimpic este inecat in toaleta hashtagurilor wokiste.
Mai pot fi Jocurile Olimpice salvate? Multe voci care spun ca nu, ca Jocurile Olimpice au trecut deja de un point-of-no-return si ca nu mai e nimic de salvat acolo.
Ar trebui sa le lasam sa se scufunde si sa construim altceva de la zero? Pana avem un raspuns putem sa ne aducem aminte de jocurile olimpice in fiecare an in 23 iunie.
Azi celebram doar ideea de spirit olimpic, nu si monstrii care l-au acaparat. Monstrii ii celebram la viitoarea editie a Jocurilor Olimpice.
2.🐑 Miorițometrul din 23 iunie: 29 articole noi pe substackurile romanesti.
📝 Cel mai lung articol: 3939 cuvinte, Starea Nației
✂️ Cel mai scurt articol: 172 cuvinte, THE NEW PAGAN DAWN
🧠 Cel mai dificil de citit articol: 66.4 scor LIX, Bogdan Ivanov
⏳ Revenit după cea mai lungă pauză: 36 zile, THE NEW PAGAN DAWN
🧑🤝🧑 Articolul cu cel mai mare public: 12000 abonați, Valentin Bunea
🧍 Articolul cu publicul cel mai mic: 17 abonați, Bounegru Iulian (Iullyan)
"Mai putem aplauda un alergator fara sa-i cerem parerea despre Palestina, homosexuali travestiti sau incalzirea globala?
Mai putem sa il lasam pe alergator sa alerge indiferent de ce raspunsuri ar da despre Palestina, travestiti sau incalzirea globala?"
.
Foarte bune intrebari, foarte bun articol.
Chapeau!
Excelent articol! Din păcate se aplică la tot mai multe competiții/concursuri internaționale si, in multe cazuri, si interne...
Situația asta îmi amintește de bolșevismul radical din anii 50(la noi) când trebuia să ai „origini sănătoase” pentru cam orice.